Ieri am pictat-o iar pe poeta Sappho din Grecia antica alaturi de una dintre muzele sale. Este cea mai noua dintr-un ciclu de lucrari pe aceasta tema. Mai jos ma puteti vedea pictand cu o cafea tare, cu mult zahar pe care nu am baut-o.
Luna a apus Pleiadele si ele s-au dus Este miezul noptii Timpul trece Iar eu stau singura Aceste versuri scrise de poeta Sappho au fost sursa de inspiratie a unei picturi in ulei pe panza care in 2017, dupa ce a fost expusa la parlament, a plecat in Anglia. Acum lucrarea mea troneaza pe coperta […]
Prin aceasta pictura am surprins imaginea poetei Sappho din Grecia antica alaturi de lira sa magica si de una dintre fetele din thaisosul pe care il conducea, in timpul unui ritual de feminitate inchinat Afroditei. Sappho priveste luna, stelele si spledoarea naturii ce infloreste si o inspira sa cante pe versurile unei poezii de dragoste […]
„Cred ca nici o alta fata care va privi soarele altor timpuri nu va avea un asemenea talent cum are aceasta fata” Acestea au fost cuvintele scrise de Sappho acum 2600 si ceva de ani Aceste versuri dintr-o poezie pierdută m-au inspirat sa fac un tablou prin care am reprezentat silueta fetei, cu lira in […]
Poeta Sappho dininsula Lesbos a fost cea mai cunoscuta poeta din Grecia Antica dar nu si singura. Era o adevarata traditia a femeilor organizate in thaissosuri, grupuri formate numai din femei, unde se scriau poezii, se canta se dansa si tinerele fete erau initiate in tot ce insemna arta frumusete gratie feminitate. Sappho si-a numit […]
Am facut aceasta pictura cu gândul la Grecia antica si lumea poetei Sappho, imaginandu-mi una dintre tinerele fete pe care Sappho le initia in tainele poeziile, muziicii, dansului si ale feminitatii, o tanara fecioara ce canta despre iubire pe maul marii purtând o rochie alba diafana si o cununa de flori in parul ei aramiu
Floarea albastra, albastreaua sau in termeni stiintifici Viola sororia este prezenta atat in poezia eminesciana cat si in versurile scrise de poeta Sappho cu mii de ani in urma Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână, mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii, […]