ploaie in luna lui Marte

Ploaie in luna lui Marte-03

Acesta este un alt desen in creion inspirat din poezia lui Nichita Stănescu “Ploaie in luna lui Marte”.

De fiecare data când ascult aceasta melodie pe versurile lui Nichita Stănescu îmi imaginez ca sunt eu in mansarde cu iubirea mea (din păcate este doar un produs al mintii mele) si ne iubim in timp ce afara ploua infernal.

Ploaie in lune lui Marte Ploaie in luna lui Marte
Am realizat aceste doua desene in creion după ce am ascultat melodia Ploaie in luna lui Marte pe versuri de Nichita Stănescu, o melodie superba si foarte sensibila care m-a făcut sa vibrez de emoție.
Mai jos este melodia de care vorbeam interpretata de Paula Seling si poezia lui Nichita Stănescu, o poezie foarte sensibila si romantica.

Nichita Stănescu

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Ploaie in lune lui Marte Ploaie in luna lui Marte
Am realizat aceste doua desene in creion după ce am ascultat melodia Ploaie in luna lui Marte pe versuri de Nichita Stănescu, o melodie superba si foarte sensibila care m-a făcut sa vibrez de emoție.
Mai jos este melodia de care vorbeam interpretata de Paula Seling si poezia lui Nichita Stănescu, o poezie foarte sensibila si romantica.

Nichita Stănescu

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.