Sunt singura iar si ma gandesc mereu la cea alături de care mi-as dori să fiu, o femeie precum cea din poeziile lui Mihai Eminescu. Din dorul meu de iubire s-a nascut și pictura de mai sus, pe care am făcut-o folosind doar cafeaua pe care nu am baut-o. Stau singura pe terasa unui mall din București si scriu aceasta postare in speranta ca va fi citita si de cea care acum simte ce simt si eu si isi doreste ce imi doresc si eu.
Cu ceva timp in urma am visat ca eram intr-un apartament din zona Titulescu si ea, iubita mea, a venit la mine cu un buchet mare de trandafiri. De cate ori am incercat sa pictez chipul parca nu era ea asa cum imi apare mie in vise asa ca de data asta am preferat sa pastrez misterul din jurul ei si sa o pictez ca pe o umbra fara trasaturi.
Mai jos este o alta varianta a acestei picturi, o acuarela prin care am incercat sa-i redau chipul.
Cand ne simtim singuri si tristi am vrea sa evadam pe aripi de visare intr-o lume mai buna. Aceasta este ideea pe care vreau sa o transmit prin aceasta pictura in acuarela pe care am facut-o ieri intr-un moment de singuratate si tristete.
Am pictat acest nud azi folosind doar cafea, fiind animata de un dor enorm.
Am facut pictura cu gandul la iubirea de care nu am parte, dorindu-mi iar sa fiu nu aici, singura intre 4 pereti ci intr-un loc frumos alaturi de o femeie pe care sa o iubesc si sa ma iubeasca, sa fiu in bratele ei.
Despre Domnisoara Pogany, sculptura care m-a inspirat, si asemanarea dintre aceasta si un extraterestru de tip cenusiu, cel mai popular si cel mai cunoscut tip de extraterestru, am mai scris si nu vreau sa ma repet.
Mai sus este lucrarea prin care am pus in evidenta asemanara dintre Domnisoara Pogany si portretul unui extraterestru.
Azi sarbatorim pastele, o sarbatoare crestina cum cred cei mai multi dintre noi sau o sarbatoare a primaverii si a feritilitatii confiscata de crestini, asa cum a fost confiscat si craciunul, sarbatoarea nasterii zeului soare?
Inainte de raspandirea crestinismului popoarele din Europa, mai ales triburile germanice, aveau un festival al primaverii si al fertilitatii in luna aprilie, perioada in care era venerata zeita Austro, Eoster sau Ostara, o zeita a rasaritului, a primaverii si a fertilitatii care avea ca totem iepurele (de aici povestea cu iepurasul care aduce cadouri). In timpul acelor festivaluri oamenii vopseau oua in diverse culori pentru ca oul era asociat cu fertilitatea, cu nasterea, cu ciclul vietii. Este posibil ca si ei sa fi avut aceasta sarbatoare tot in functie de fazele lunii, ca si pastele deoarece oamenii acelor vremuri asociau ciclul lunar cu ciclul menstrual si credeau ca exista o legatura intre aceste cicluri care, intamplator sau nu. au ambele lungimea de 28 de zile.
Azi am pictat zeita Eostre alaturi de iepurele ei sacru, tinand in brate oul datator de viata.
Poate va ganditi de ce am repostat asta. Am facut-o pentru ca azi, 21 aprilie, este ziua cand Romulus a fondat Roma
