vara de noiembrie

Vara de noiembrie, pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Lucian Blaga

Vara de noiembrie, pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Lucian Blaga

Ieri am facut aceasta pictura in ulei pe panza inspirata din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga, o pictura linistitoare in culori calde ce indeamna la visare la fel ca si poezia lui Blaga. Cat de mult mi-as dori ca acest tablou sa fie o fereastra prin care sa pot privi peisajul montan si chipul fiintei iubite. Am facut aceasta pictura si desenul de mai jos gandindu-ma la o dimineata linistita in care as vreasa ma trezesc alaturi de iubirea mea (pe care inca nu am gasit-o) si sa privesc rasaritul de soare si chipul ei atat de frumos, cat de frumoasa e cand doarme langa mine

Vara de noiembrie desen in creion inspirat din poezia lui Lucian Blaga

Vara de noiembrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,
muta-mi cu mina ta in suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si inghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.
Solar e tilcul ce tu stii oricind
atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmint.
Ca esti cuvint, ca esti pamint,
nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,
in care ne cuprindem, strinsi in taina,
ca vara singelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca
In ceasul acela pe-a muntelui coama –
unde-adastaram sub brazi,
nimiciti de arzindul albastru
din clara preziua de toamna –

Tu adormisesi patrunsa de soare
mie alaturi, in sura de cetini.
In suier venind din adincuri
arar ca un val de racoare.
In valea lasata in urma se stinse,
de mult si ultimul zvon.
O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.
Rotind, in descindere, frunza visa
ca-n an mai putea inc-o data
podoaba sa fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coama, se stinse
de mult si ultimul zvon.

Vara de noiembrie sau muza adormita a poetului Lucian Blaga, pictura tempera

Azi am facut un tablou inspiat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga pornind de la desenul de ieri. Asa mi-o imaginez eu pe muza adormita a poetului in decorul montan descris in poezie, visand in lumina diminetii. Atat de frumoase sunt femeile cand dorm iar peisajul linistitor de munte se armonizeaza foarte bine cu somnul muzei poetului

Muza adormita a poeziei Vara de Noiembrie de Lucian Blaga desen in creion

Mai am un desen in pix inpirat de aceste versuri.

Vara de Noiembrie, desen in pix

Acestea sunt versurile care m-au inspirat, o superba poezie pe care am citit-o prima data pe vremea cand eram in scoala

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama –

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna –

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Muza adormita a poeziei Vara de Noiembrie de Lucian Blaga desen in creion

 

Azi am mai facut un desen inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga, un desen in creion reprezentând-o pe muza adormita a poeziei intr-un decor montan, in lumina rasaritului de soare, cu chipul ei curat, asa cum este descrisa in poezie. Sunt atat de frumoase femeile cand dorm

 

 

Vara de Noiembrie

Acesta este un desen in pix roșu si creioane colorate pe care l-am realizat azi după ce am citit poezia “Vara de noiembrie” de Lucian Blaga, o poezie de dragoste care m-a făcut sa-mi doresc sa fiu eu pe pajiștea de munte, sub cetini, langa iubita mea (din păcate nu este o persoana reala) si sa o privesc când doarme in lumina răsăritului, atât de frumoasa, ca o zi însorita.

Mai jos e poezia lui Lucian Blaga, poezia care m-a inspirat

 

Vara de noiemvrie

 

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama –

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna –

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.