Luna a apus Pleiadele si ele s-au dus Este miezul noptii Timpul trece Iar eu stau singura Aceste versuri scrise de poeta Sappho au fost sursa de inspiratie a unei picturi in ulei pe panza care in 2017, dupa ce a fost expusa la parlament, a plecat in Anglia. Acum lucrarea mea troneaza pe coperta […]
Euterpe, fiica lui Zeus si Mnemosyne a fost una dintre cele 9 muze din mitologia greaca, mai exact muza muzicii, a dansului si a poeziei lirice. Numele Euterpe provine din cuvintele grecești εὖ (bun, bine) și τέρπ-εω (a face plăcere) și înseamnă „cea care face multă plăcere”. Euterpe era reprezentata cantand la un instrument de suflat compus din doua elemente asemanatoare […]
Pe 8 martie am pictat o zeita fecioara a perimaverii, o Kore, o Persephona juvenila si inocenta si mergand pe o linie diferita de ceea ce am facut pana acum am preferat sa o pictez fara chip, impersonala, misterioasa, astfel incat oricine sa se poata regasi in ea. Desi este apreciat de critici, fiind unul […]
Eminescu nu a fost doar un poet. Eminescu cunostea secretele universului, inaintea lui Einstein, iar in Scrisoarea 1 poetul a vorbit despre inceputurile universului, despre ceea ce noi in ziua de azi numim Big-Bang. Mai jos sunt versurile din Scrisoarea 1 in care Eminescu vorbeste despre cum a luat nastere universul nostru si despre cum […]
La fel ca si majoritatea galaxiilor, Calea Lactee are in centru o gaura neagra supermasiva. Pana acum nu s-au stiut prea mult despre aceasta gaura neagra, dar recent telescopul SOFIA (Stratospheric Observatory for Infrared Astronomy), un avion 747 modificat pentru a cara un telescop in infrarosu in stratosfera, a suprins o imagine a centrului galaxiei […]
„Ca un stalp stau in luna, Ce frumoasa, ce nebuna” Aceste versuri semnate de Mihai Eminescu m-au inspirat sa fac o noua lucrare din seria ” Floare albastra”, o noua pictura reprezentand imaginea iubirii pierdute a poetului.
Zilele trecute am mai lucrat la pictura inspirata din poezia Scrisoarea 1 a lui Mihai Eminescu si am scos capul poetului si lumanarea in care acesta sufla cu gene ostenite lasand doar imaginea universului.
Prin aceasta lucrare am asternut pe panza imaginea din ultimul episod al poemului simfonic Vox Maris al lui George Enescu, dupa naufragiu si dupa apusul soarelui cand apa marii luceste in lumina lunii iar in strafundurile acesteia se poate vedea o corabie scufundata, ca o fantoma, ca o umbra a unei tragedii