insula lesbos

mnasidica-in-lydia-missing-atthis-and-sappho-and-the-isle-of-lesbos-painting

Mnasidica in Lydia, privind marea, amintidu-si cu dor de Atthis, de vocea ei divina, de lira ei magica de cantecul si dansul ei, de viata pe care au trait-o impreuna la thaissosul (clubul de fete, locul unde acestea erau initiate in tainele feminitatii) condus de Sappho pictura acrilice pe panza

O poezie scrisa cu mii de ani in urma de Sappho a fost sursa de inspiratie a creatiilor de mai sus. Poezia vorbeste despre dorul pe care il simtea Mnasidica atunci cand cand se gandea la trecutul petrecut alaturi de Atthis si Sappho pe insula Lesbos.

Mnasidica a parasit insula pentru a se marita cu un barbat bogat din Lydia si in ciuda statutului „privilegiat” pe care il avea acolo, stralucind ca o regina printre femeile lidiene nu era fericita, gandul ei intorcandu-se mereu in trecutul petrecut in thaisosul poetei alaturi de Atthis pe care o venera ca pe o zeita, fiind fascinata de glasul  si de gratia din dansul ei.

Ea privea cu tristete marea si parca o vedea pe Atthis, cu lira ei, cantand dansand, parca auzea catecul ei divin si fiind bantuita de umbrele trecutului ar fi vrut sa strige, atat de tare incat plansul ei sa fie auzit de peste mari de catre Sappho si Atthis.

Mai jos este poezia despre car vorbesc, tradusa in limba noastra

Atthis, iubita noastra Mnasidica este departe in Sardes,
 dar ea ne trimite adesea gândurile ei
 gândindu-se cum o dată ne iubeam
 în zilele când ea te vedea ca pe o
 zeita glorioasa, și iubea cel mai mult cântecul tău
 Și acum ea strălucește printre femeile din
 Lidia asa cum după apusul soarelui,
 luna atinsa de lumina roz straluceste eclipsand stelele din jurul ei,
 atunci când  ea raspandeste lumina ei peste marea sărata
 și peste câmpul cu flori,
 Stralucind sub picaturile de roua,
 lumina ei acopera trandafirii ce reinvie,
 delicatul cimbru si lotusul de miere ce infloreste
 Și, când mintea ei hoinareste ea isi aminteste de tine blanda Atthis
 Si inima ei ei devoreaza delicatul piept cu durerea dorului,
 Si ea plange cu voce tare pentru ca noi sa venim la ea.
 Si noi stim foarte bine ce zice ea, eu si cu tine
 Ea ne cheama de peste marea care ne desparte
 Sperand ca o sa o auzim
 Dar noua nu ne este usor sa mergem pana la ea

Poeta Sappho din Grecia antica pictura ulei pe panza

 

Incepand cu 29 iunie acest tablou in ulei pe panza reprezentand-o pe poeta Sappho alaturi de una dintre discipolele ei va fi expus la pavilionul B din Herastrau alaturi de o parte din lucrarile mele. Despre Sappho si despre poeziile ei de o valoare inestimabila care s-au pierdut din cauza cre(s)stinilor misogini ignoranti si intolaranti care au veni dupa ea si au distrus o cultura si o civilizatie care le era superioara din multe puncte de vedere am mai vorbit in postarile anterioare asa ca nu mai are rost sa ma repet.

Sappho si Gongyla pictura ulei pe panza

Ieri uitandu-ma pe tabloul meu in ulei pe panza reprezentand-o pe poeta Sappho (bruneta) alaturi de Gongyla, o fata careia aceasta i-a dedicat o poezie, am costatat ca acesta se ingalbenise din cauza vernisului italian pe care l-am folosit si capatase un aspect intunecat si a trebuit sa modific pictura, facand-o mult mai luminoasa, chiar mai luminoasa decat a fost atunci cand am facut-o.

Mai jos este acest tablou asa cum arata la inceput.

Image

Sappho si fata cu diadema violet si flori in jurul gatului ei, muza unei poezii triste, desenm in creioane colorate

Ieri, gandindu-ma la poeziile scrise de Sappho mi-am adus aminte de niște versuri dintr-o poezie dedicata unei fete care urma sa paraseasca insula in care aceasta descria imaginea fetei purtând o diadema violet (probabil cu cristale de ametist) si cu flori de trandafir si șofran in jurul gatului ei. Inspirata de aceste versuri si folosind câteva creioane colorate am făcut desenul de mai sus reprezentând-o pe Sappho alături de muza ei. Poezia este trista deoarece fata trebuia sa plece si sa se mărite împotriva voinței ei, împotriva sentimentelor ei, despărțirea de Sappho si de celelalte fete fiind una dureroasa. “Trebuie sa induram aceasta despărțire Sappho. Plec împotriva voinței mele.” Acestea sunt versurile din care reiese clar ca fata era forțata sa plece si nu isi dorea asta si in sufletul ei era o durere sfâșietoare din aceasta cauza, o suferința care ii rupea sufletul in doua.  O sa fac si o varianta cu ele triste, in ziua despărțirii, plângând amândouă una in brațele celeilalte. Fata a plecat si de atunci Sappho nu a mai primit nici o veste de la ea

De aici mi-a venit ideea si pentru tabloul cu mireasa trista pe care il știți din postările anterioare. Este o poveste trista si din păcate adevărata care s-a repetat de nenumărate ori in istorie si au fost milioane de femei care au fost forțate intr-un fel sau altul sa se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubeau deloc si sa lase iubirea in urma lor. Din păcate au fost perioade lungi in istorie când femeile nu au avut niciun cuvânt de spus, niciun pic de libertate, niciun drept si nu puteau sa decidă nici măcar in ceea ce privea propria lor viața si mai trist este ca si in ziua de azi exista locuri in lume unde se întâmpla la fel si acum.

Sappho pictura - Sappho painting

Maine este 8 martie, ziua femeilor sau mai bine zis ziua egalitatii de sanse dintre femei si barbati.

Cu ocazia zilei femeii m-am gândit sa reiau tema poetei Sappho si a insulei Lesbos, care dincolo de legendele despre homosexualitatea poetei si a fetelor care veneau la școala acesteia (lucru nesusținut de datele istorice si infirmat de faptul ca poeta a fost măritata si a avut o fetița si avea poezii in care vorbea despre bărbatul iubit comparandu-l pe acesta cu un zeu si toate fetele după ce erau școlite de aceasta paraseau insula pentru a se mărita, Sappho fiind cea care le iniția in arta de a fi femeie si le pregătea pentru casatorie si pentru o viața de familie armonioasa), a fost  in primul rând o insula a femeilor, unul dintre putinele locuri din acea perioada istorica unde femeile aveau dreptul de a trai așa cum vor, de a se gospodari singure si nu erau sub papucul barbatilor, cum se întâmpla in alte parți unde acestea nu aveau dreptul de a participa la activitățile comunitatii si părerea lor nu conta deloc, toate deciziile importante fiind luate de barbati. In multe societati femeia nu avea nici-un drept fiind tratata ca un animal si folosita doar pentru a naște si a creste copii. Multe femei erau casatorite cu forța cu barbati pe care nu-i iubeau si nu aveau dreptul de a decide nici măcar in ceea ce privește propria viața.

Deși doua cuvinte care definesc homosexualitatea feminina provin de la Sappho si insula ei se pare ca aceasta ar fi putut fi cel mult bisexuala având in vedere faptul ca a fost căsătorita cu un bărbat cu care a avut si o fetița, Cleis, a scris si poezii de dragoste referitoare la bărbatul pe care il compara cu zeul Ares si la un băiat care i-a furat inima (in Imn pentru Afrodita) si se pare ca s-a sinucis tot din cauza unui bărbat de care era îndrăgostita dar el nu o iubea. Nu știu in ce măsura a fost Sappho o “lesbiana” in sensul actual al cuvântului dar un lucru este cert, Sappho a fost o feminista, o femeie inteligenta care a luptat pentru scoaterea femeilor din statutul inferior in care erau împinse de către barbati si pentru educația lor. Sappho detesta femeile needucate si umile care acceptau un statut inferior, de sluga in casa bărbatului, nu realizau nimic si mureau in întunericul necunoașterii si lumea le uita si nu lăsau nimic in urma lor, poate doar copii.

Sappho le iubea pe fetele de pe insula dar probabil ca nu era o iubire sexuala. Ea le invata pe fete si pe femei sa fie unite, sa nu se urasca intre ele (lucru care contribuie si el la statutul inferior al femeii), sa se sustina una pe alta si sa pretuiasca tot ce e feminin, nu sa-si calce feminitatea in picioare in acest fel acceptand sa fie umilite si calcate in picioare.

Sappho a fost o artista care a susținut fetele talentate in munca lor de creatie si le-a ajutat sa-si exprime sentimentele prin poezie, muzica dans si alte forme de arta. Sappho a promovat valorile feminine si a ajutat tinerele fete sa-si dezvolte simtul estetic si multe alte calitati feminine si sa se pună in valoare in felul acesta.  Sappho iubea frumusețea si armonia.

Opera ei si a altor fete de pe insula a fost distrusa in mare măsura din cauza misoginismului maimuțoilor sălbatici care au urmat după ea. Creștinii si musulmanii in sălbăticia si in misoginismul lor au distrus o mare parte din ceea ce a creat Sappho si au inventat diverse legende despre viața ei. Sa nu uitam ca adepții religiilor abrahamice (creștinii si musulmanii) au fost cei care au ars biblioteca din Alexandria si au omorât-o pe Hypatia, o alta femeie geniala care se ocupa cu matematicile superioare si astronomia. Aceste religii intolerante agresive si misogine s-au răspândit ca un cancer in lume si au contribuit la decăderea civilizației pentru ca au la baza teorii de genul “crede si nu cerceta”, “femeia este inferioara si murdara”, Sodoma si Gomora si multe alte aberații de genul povestii cu omul facut in cateva zile din lut, o ideologie cu care milioane de oameni au fost intoxicați si îndobitociți. Stau si ma gandesc cat de nedrepta e lumea si cat de misogini nedrepti si intoleranti au fost cei care pana nu demult au condus lumea. Cat de nedrept este faptul ca femeia care in natura este mult mai importanta pentru supraviețuirea speciei decât bărbatul, specia putand supraviețui si daca e un mascul la mai multe femele, a fost si inca mai este disprețuita si călcata in picioare de unele societati patriarhale conduse de diversi pitecantropi care nu sunt cu mult mai evoluati decat un cimpanzeu. Sa nu uitam ca in faza inițiala a dezvoltării toti embrionii sunt femele indiferent de cromozomi urmand ca mai tarziu unii dintre ei sa se dezvolte in direcția masculinizării.

Cine stie cate opere de arta create de femei au fost fie distruse, fie luate de diverși barbati care le-au trecut pe numele lor. Se pare ca si Shakespeare a fost femeie pentru ca numai o femeie putea scrie texte de o asemenea sensibilitate.

In imaginea de mai sus este o pictura reprezentând-o pe Sappho alături de Gongyla pe care am facut-o acum cateva zile. Despre Gongyla am mai vorbit si in postările anterioare si nu are rost sa repet ca fost una dintre muzele poetei