dacii

„Mortii trebuiesc tratati cu acelasi respect cu care sunt tratati oamenii vii. Sa nu faci niciodata unui mort ceea ce nu ai face unui om viu, sa nu rupi nici macar un os asa cum nu i-ai rupe unui om viu. A rupe oasele unui mort echivaleaza cu a rupe oasele acelui om cat timp a fost in viata, iar focul poate fi folosit doar de Dumnezeu, ca si PEDEAPSA”

Acestea au fost cuvintele unui mare intelept care au salvat de la distrugerea prin foc milioane de oameni dar din pacate nu toate popoarele au gandit asa, iar dacii, cei care au populat acest teritoriu inaintea noastra isi incinerau mortii pana cand nu ramanea nimic din ei asa cum isi incendiau si cetatile. Ei singuri si-au distrus constructiile, nu romanii, nu altii. Erau foarte distructivi si autodistructivi si din acest motiv au disparut din istorie si se cunosc atat de putine lucruri despre ei.

In timp ce popoarele mai vechi isi ingropau mortii (existand cimitire cu o vechime foarte mare care poate merge pana la 7000 de ani si chiar si cimitire mai vechi ale oamenilor de Neanderthal, prin intermediul carora noi, cei din ziua de azi am ajuns sa-i cunoastem pe oamenii de atunci care nu erau nici pe departe niste salbatici) dacii aveau niste obiceiuri funerare care ar ingrozi pe oricine. Ei isi ardeau mortii pe ruguri comune sau chiar in cuptoare de incineratie si alaturi de cei morti erau arse de vii si sotiile acestora in timp ce multimea care asista la spectacolul macabru se distra, canta, dansa, radea, ca la o petrecere. Dacii organizau un banchet funerar in timp caruia barbatii purtau masti cu coarne asemanatoare cu mastile traditionale romanesti (probabil o reminiscenta din cultul unui zeu masculin care in perioada neoliticului era reprezentat sub forma unui taur si insotea marea zeita mama). Era un spectacol macabru care aminteste de felul in care este vazut iadul in crestinism. Doar cei care mureau in copilarie erau inhumati fiind scutiti de distrugerea prin foc. Asta le-a adus si sfarsitul. Era un obicei al unei societati decazute, muribunde. Cand inhumarea a fost inlocuita de incinerare societatea a decazut si in cele din urma a fost absorbita de alte civilizatii

Felul in care dacii isi tratau mortii m-a socat pana la cel mai profund nivel si sambata am simtit nevoia sa fac pictura de mai sus. Imi tremura mana cand pictam si chiar si acum vederea acestei imagini imi inspira o groaza profunda pe care nici ideea de putrefactie nu mi-o inspira. Am facut pictura pentru a arata si latura intunecata a dacilor, popor pe care multi tind sa-l idealizeze si sa-l considere in mod gresit un popor de oameni pasnici si blanzi care doar se aparau, niste victime nevinovate ale romanilor. Pe langa faptul ca era foarte razboinici, cruzi, misogini si intoleranti dacii isi manifestau forta distructiva si asupra propriilor cetati si asupra semenilor lor, ca in pictura de mai sus pe care cand o privesc simt teama si o puternica incarcatura negativa. Este un instinct vechi de milioane de ani care ne face sa ne fie teama de foc, acesta fiind asociat cu marile cataclisme prin care a trecut viata de pe pamant, caderi de asteroizi eruptii de supervulcani si alte fenomene care au dus la disparitia dinozaurilor si altor specii care au populat candva Pamantul. A vedea un cadavru arzand este cel mai groaznic lucru de pe lumea asta iar pentru cei care zic ca isi doresc sa fie incinerati am un singur sfat. Sa se duca odata la crematoriu si sa asiste la incinerarea unui om sau chiar a unui animal. Sigur vor fi marcati pe viata cand vor vedea corpul zvarcolindu-se in foc ca in infern. Aproape toti angajatii din crematorii isi doresca sa NU fie incinerati.

Toate popoarele care au practicat incinerarea mortilor au disparut rapid din istorie, iar tot ce a tinut de cultura lor a fost uitat. Chiar si romanii au dispărut la scurt timp dupa ce au inlocuit clasicul obicei de a inhuma mortii cu incinerarea.

Incinerarea sterge memoria celulara si omoara si sufletul mortului

Pana acum doar religiile vorbeau despre suflet si supravietuirea acestuia dupa moarte dar descoperirile recente legate de memoria celulara si memoria apei confirma pana la un punct teoriile religioase si spiritiste. Se pare ca ceea ce religiile numesc suflet are o baza biochimica, poate supravietui in continuare printr-un trnsplant si se distruge definitiv prin ardere, contrar teoriei nemuririi sufletului. Sufletul exista dar nu este indestructibil. Daca corpul nu este supus la temperaturi inalte care rup lanturile de molecule, acest ceva numit suflet, chiar apa din tesuturi incarcata cu memorie, intra in alte vietati din mediu, adica se „reincarneaza” in viermi, plante, animale etc, reintegrandu-se in circuitul natural, lucru descris si in Miorita. Prezenta apei incarcate de memoria celor decedati in natura asigura continuitatea unei civilizatii si asa se explica faptul ca culturile care au ars mortii au fost sortite pieirii in timp ce religiile care au condamnat incinerarea mortilor si chiar si arderea animalelor sau a plantelor, interzicand credinciosilor si sa asiste la incinerarea unui om si sa aprobe actul prin prezenta lor , s-au raspandit pe toata planeta si au rezistat mii de ani. Culturile care au promovat cimitirele si respectul fata de inaintasi au supravietuit si s-au dezvoltat in timp ce alte sisteme de credinte si valori, incepand cu cultura cucuteni si religia geto-daca si terminand cu doctrina comunista care incuraja si ea incinerarea, nu au rezistat, fiind abandonate de generatiile urmatoare. Se pare ca si nazistii au cunoscut aceste lucruri si din acest motiv au incinerat toate persoanele ucise in lagarele de concentrare, dar se pare ca lumea a uitat ce aceste orori

In practicile oculte pentru a sterge un egregor se folosea focul. Incendierea unui loc stergea toata incarcatura infoenergetica a acelui loc, iar incendierea unui corp uman era pedeapsa capitala, uciderea totala si definitiva a acelei persoane, nimicirea a tot ce a tinut de el/ea. Cei care accepta ca rudele lor sa fie incinerate accepta ca acesti oameni sa fie omorati de tot, nu doar in ceea ce priveste corpul fizic. De aici se poate trage o singura concluzie: Nu incinerati mortii pentru nimic in lume! Este mai bine sa-i lasati sa putrezeasca in gropi comune sau sa fie mancati de rechini pe fundul oceanului decat sa-i distrugeti prin foc ca pe niste gunoaie oarecare.

Dacii si stramosii lor din cultura Cucteni si-au distrus in mod sistematic egregorul

Atat cei din cultura Cucuteni cat si dacii, care i-au urmat dupa cateva milenii, aveau obiceiul de „purifica” prin foc constructiile si corpurile decedatilor. In cultura Cucuteni cand murea un om corpul acestuia era ars odata cu casa in care a locuit, astfel incat nu mai ramanea nimic in urma lui. In casa in flacari corpul era incinerat la temperaturi de peste 1000 grade celsius, ca in crematoriile moderne astfel incat nu mai ramaneau nici macar oasele. Acesta este motivul pentru care nu s-au gasit necropole apartinand acestei culturi misterioase si nici macar nu stim cum aratau acei oameni si tot acesta este si motivul pentru care cultura lor matriarhala s-a pierdut si a fost inlocuita de altceva. Ei si-au sters toate urmele existentei si cultura lor a murit odata cu ei din cauza ca prin arderea mortilor cu tot cu casele in care au locuit se stergea toata memoria decedatului, fiind imposibila transmiterea acesteia la alte fiinte aflate in viata, fenomenul putin cunoscut si putin studiat care consolideaza civilizatiile si asigura continuitatea lor in timp.

Dupa cateva mii de ani dacii au inceput sa fie la fel de autodistructivi, arzand cetati si facand adevarate spectacole din anihilarea totala si definitiva a mortilor prin foc. Si acestia din urma s-au autoeliminat din istorie facand asta si cultura lor a fost inlocuita in prima etapa de cultura latina, dupa care au fost crestinati. Succesul crestinismului s-a bazat chiar pe inlocuirea ritualurilor infernale de incinerare (care seamana suspect de mult cu ceea ce este iadul in viziunea crestina, cu corpuri moarte si vii care ard in chinuri groaznice in timp ce dracii cu coarne, care seamana suspect de mult cu dacii care purtau mastile de lupi tauri sau alte animale cu coarne, canta si danseaza in jur) cu inhumarea corpului intreg si interzicerea agresarii acestuia. Oamenii din acele timpuri au simtit nevoia sa inlocuiasca cumplitul ritual cu altceva si asa au castigat teren religiile care descurajau asemenea practici, mai ales crestinismul. Se poate spune ca acest obicei barbar care efectiva a spalat populatia pe creier stergand experientele trecutului din mentalul colectiv i-a facut pe oamenii acelor vremuri mai vulnerabili si mai usor de influentat de catre liderii religiosi.

Si cei din ziua de azi se joaca cu focul

Din pacate si in ziua de azi, mai ales ateii si rationalistii si cei cu o bogata pregatire stintifica aleg singuri sa fie arsi sub pretextul ca „Cimitirele nu sunt bune pentru mediu” „Nu mai e loc pe planeta pentru a ingropa atatia morti” sau pur si simplu ca nu vor sa fie „mancati de viermi”. Acesti oameni se limiteaza doar la ceea ce stiinta a descoperit pana acum ca si cum stiinta ar fi ajuns la un punct terminus unde s-a descoperit tot ce se putea descoperi si nu mai exista altceva, restul fiind „pseudostiinta”. Odata cu incinerarea oamenilor de stiinta se intampla ceva asemanator cu ceea ce s-a intamplat in Evul mediu cand „vrajitoarele” si „ereticii” care indrazneau sa afirme ca pamantul e rotund erau arsi pe rug, memoria celulara a acestora este definitiv stearsa si toata informatia inmagazinata se pierde definitiv, in timp ce memoria celulara a celor puternic indoctrinati religios se pastreaza ajutand la perpetuarea dogmelor, ceea ce trage toata civilizatia inapoi. M-a intristat si m-a revoltat cand am aflat ca Stephen Hawking a fost incinerat ca un avorton (nici macar un avorton nu ar merita un asemenea tratament) si creierul lui nu a fost pastrat, cum a fost pastrat creierul lui Einstein. Civilizatia noastra a progresat cand au fost oprite toate incinerarile si toate arderile pe rug si oamenii de stiinta, precum IIsac Newton au fost inhumati, memoria celulara inmagazinata in corpurile lor reintegradu-se in natura, iar acum, daca mai ales cei care au ceva in cap sunt arsi ca niste deseuri riscam ca civilizatia noastra sa intre intr-un impas si sa decada.

Ieri am facut acest desen groaznic care prezinta un adevar groaznic despre daci. Acestia in loc sa-si ingroape mortii ii ardeau cu tot cu partenerele ramase in viata si faceau un spectacol din asta

Ne intrebam unde sunt ei in istoria noastra, cati au trait si ce au lasat in urma. De la civilizatia geto-daca si de la cei care au populat aceste teritorii inaintea lor nu ne-a ramas nici macar o necropola si au fost destui care au avut tupeul sa spuna ca locul acesta a fost pustiu sau populat de niste salbatici si alte popoare au venit mai tarziu aici si au civilizat zona care era ramasa in barbarie, ca romanii au ajuns tarziu aici venind din alte parti.

Acum cateva zile am citit un material despre civilizatia Cucuteni care a existat pe teritoriul tarii noastre cu mult timp inainte dacilor si m-au trecut fiori de groaza cand am aflat ca acestia in loc sa-si ingroape mortii ii ardeau cu tot cu casele in care au locuit. Distrugeau totul de parca ar fi vrut sa nu lase NIMIC in urma lor.

Si dacii aveau un obicei morbid. Cand murea un om acestia puneau corpul raposatului pe un rug de lemn si il incendiau, intr-un loc unde erau ruguri comune unde erau incinerati si alti morti si chiar si oamenii vii, incepand cu sotiile barbatilor morti. Dacii nu numai ca nu se ingrozeau la vederea corpurilor care se zvarcolesc in flacari, ba chiar se distrau in timpul acestui spectacol terifiant. Faceau banchete si petreceri chiar in preajma ritualului. Este de neinteles cum putea sa-i bucure ceva atat de groaznic, cel mai groaznic mod in care poate fi tratat un om mort.

Acesti oameni s-au autodistrus, pur si simplu s-au sters singuri din istorie incinerand mortii ca pe niste gunoaie in loc sa-i inmormanteze. Acesta este motivul pentru care nu s-au gasit nici macar 10% dintre osemintele oamenilor care au populat aceste locuri. Nu putem stii exact cati oameni au trait aici in ultimii 7000 de ani dar oricum numarul este mult mai mare decat cel estimat.

Toate civilizatiile care au facut asta au fost perdante si au disparut fara urma din istorie. In timp ce egiptenii, popoarele din America de sud, poporul lui Israel si altii care mumificau sau inmormantau mortii au dainuit lasand urme adanci in cultura lumii, dacii, celtii si alte popoare care si-au ars mortii au pierit in negura timpului si a uitarii. Romanii au inceput sa incinereze mortii cand a inceput si perioada lor de declin.

Fara sa fiu o crestina habotnica nu pot fi de acord cu distrugerea totala a unui corp, ceea ce din pacate se intampla si in ziua de azi si se intampla din ce in ce mai des.

Trecand peste teoriile spiritiste, superstitioase, religioase si nestiintifice care sustin ca odata cu arderea corpului fizic se distruge si corpul energetic, si chiar si sufletul celui mort (lucru sustinut recent de descoperirile despre memoria celulara care ar putea reprezenta chiar ceea ce religia numeste suflet) exista motive destul de rationale pentru care un cadavru nu trebuie incinerat:

  • Exista cazuri de moarte aparenta cand omul nu mai are semne vitale dar dupa un timp isi revine la viata. Au fost oameni care s-au trezit chiar in timpul inmormantarii. Asa se explica si marea „Inviere” a lui Iisus si alte minuni din biblie. Ce facem daca ducem un om aflat in situatia asta la crematoriu? IL OMORAM DE TOT.
  • Exista nenumarate cazuri de moarte suspecta si un numar destul de mare de morti au fost deshumati cand a aparut suspiciunea unei crime. Daca mortul a fost incinerat nu mai poate dovedi nimeni ca a fost victima unui act criminal sau de malpraxis.
  • Chiar daca nu credem in marea inviere despre care vorbesc religiile abrahamice sa ne gandim la un lucru. Ce lasam in urma noastra? Nu putem trai vesnic dar putem lasa urme ale existentei noastre pe care oamenii din viitor le vor descoperi, le vor pretui si poate cine stie, vor extrage si ADN si ne vor clona. Daca ne incineram mortii oamenii din viitor nici macar nu vor avea habar ca am trait si noi candva pe suprafata pamantului, asa cum noi credem despre cei din vechime ca au fost putini si salbatici, poate chiar si canibali.
  • Daca privim problema din punct de vedere pur ecologic un cadavru ingropat este reintegrat in ciclul naturiifiind consumat de organismele descompunatoare si transformat in hrana pentru producatorii primari, adica pentru plante. Desti e scarbos si inspira groaza daca acest lucru nu s-ar intampla si animalele moarte ar adre pur si simplu, plantele nu ar avea nici ele nutrientii necesari si circuitul materiei vii in natura s-ar bloca si fiintele aflate inca in viata pur si simplu s-ar sufoca. Incinerand un cadavru il scoatem din acest circuit natural vechi de milioane de ani pe care evolutia l-a facut sa functioneze mai bine decat oricare dintre inventiile umane si mai si consumam din combustibilii fosili care intr-o zi se vor epuiza si poluam si mediul. In zona in care locuiesc e un incinerator Stericycle unde se ard organe, avortoni, maini picioare amputate, sange si alte resturi umane din spitale si nu pot descrie mirosurile insuportabile din aerul toxic pe care toata zona de vest a Bucurestiului il respira din cauza lor.

Am facut pictura fluorescenta de mai sus pornind de la un simbol stravechi, un simbol solar pe care dacii l-au preluat de la inaintasii lor, o mandala compusa din spirale ce simbolizeaza continuitatea vietii sub acelasi soare. Simbolul este foarte vechi, fiind prezent si pe diverse obiecte care au fost create acum 7000 de ani de popoarele care au dezvoltat primele civilizatii de pe planeta asta. Da, primele civilizatii de pe Pamant au fost aici, pe teritoriul Romaniei.

Simbol solar, pictura fluorescenta in lumina UV

Culturile Cucuteni, Hamangia, Gumelnita, Vinca Turdas, etc s-au dezvoltat inaintea sumerienilor, a egiptenilor si a altor civilizatii antice. Ei au fost cei care au inventat scrisul si roata. La Tartaria a fost descoperit cel mai vechi scris din lume. Acesti oameni au fost parintii tuturor civilizatiilot din lume si au influentat si alte culturi aflate la distante impresionante, cum ar fi cultura chineza sau indiana. De la ei au preluat cei din orienta mandalele, simbolul yin-yang si alte elemente de geometrie sacra.

Lupul dacic si floare vietii, desen in pix

Cu mult timp inainte de patrunderea crestinismului, pe 30 noiembrie dacii sarbatoreau ziua lupului sacru. Ei credeau ca in aceasta noapte lupii capata puteri miraculoase, devin mult mai agil si mai flexibili astfel incat isi pot vedea coada si nimic nu le mai sta in cale.

Cu aceasta ocazie m-am gandit sa repostez desenele si picturile mele despre totemul dacilor, marele lup alb

Un dac zamolxian la Sinca Veche

Anul trecut am fost la Sinca Veche. Primul lucru pe care l-am observat a fost steaua lui David veche de mii de ani, probabil de pe vremea dacilor care credeau in Zalmoxis. Prezenta stelei lui David din grota ar putea indica faptul ca Zalmoxis a intrat in contact cu Moise sau alti promotori ai religiilor abrahamice si a fost contaminat de doctrina lor antidemocratica.

instagramcapture_b09c0205-7d9e-451f-b246-e983eb8f1023

Steaua lui David de la Sinca Veche

Am simtit si energia malefica a acestui loc unde au avut loc lupte sangeroase, unde au murit oameni, ucisi cu sange rece. Grota de la Sinca Vechea fost un loc sacru din timpuri stravechi, de pe vremea matriarhatului, inainte de cultul misogin si tiranic al lui Zalmoxis dar in acelasi timp fost scena unor lupte sangeroase si a unor masacre care au avut la baza motivatii religioase. Intai dacii zamolxieni au intrat cu forta in grota si au ucis preotii (si poate si preotesele) zeitatilor  venerate inainte de Zalmoxis si au distrus o mare parte dinte simbolurile acestora, dupa care crestinii au facut acelasi lucru, desenand un Iisus in zona in care tronau alte simboluri stravechi, asta dupa ce au ucis cu sange rece „paganii” din grota. Grota gazduieste simboluri din diferite perioade, din perioada initiala cand a apartinut unor oameni liberi in gadire, din perioada zamolxiana si din perioada crestina.

wp_20170601_16_12_01_pro

Steaua lui David – Simbol iudaic la Sinca Veche

Inainte de raspandirea cultului lui Zalmoxis dacii aveau o religie politeista asemanatoare cu ce aveau grecii si romanii, aveau zeite, aveau preotese, aveau amazoane si nu dispretuiau femeile. Zamolxienii au venit cu principiile misogine si antidemocratice preluate de slugile analfabete care nu stiau nici macar ca pamantul e rotund, vindeau fetele ca pe niste animale si le violau cu salbaticie dupa casatoriile aranjate, chiar daca acestea puteau sa aiba si 5 ani si au stricat o omenire intreaga cu mizeria scrisa de o adunatura de oligofreni si schizofrenici numita vechiul testament.

Zamolxis a trait si este foarte posibil sa fi fost scolit chiar de Moise sau de altii ca el in Egipt sau pe unde a fost, urmand ca dupa intoarcerea in Dacia sa devina un dictator, asa cum a fost si Moise. Oamenii lui Zalmoxis au impus femeilor sa stea la cratita, sa-si acopere capul in semn de supunere fata de barbat (ca si la abrahamici) si sa nu se implice in viata sociala, fiind mari promotori au cultului barbatiei agresive care zdrobeste totul in jur, mergand de la eliminarea celor care sunt diferiti, bolnavi, cu alte orientari sexuale sau cu diverse handicapuri, pana la razboi. La fel ca si religiile abrahamice, zamolxianismul s-a impus prin forta, prin lupte sangeroase, prin uciderea dacilor care inca erau liberi in gandire si prin distrugeri (asa se explica faptul ca dacii si-au distrus orase intregi, lasand foarte putin in urma lor).

Nu vreau sa par antisemita. Aici nu este vorba despre evrei ci despre salbaticii care au scris vechiul testament, despre cei care instigau la ura si la a ucide cu pietre femeia banuita de adulter sau persoanele homosexuale, despre un grup, initial restrans, a carui ideologie s-a raspandit ca un cancer, ca o molima, ca un virus care a infectat si a imbolnavit mintile oamenilor. Popurul lui Israel a dar nenumarati oameni de valoare dar printre ei nu se numara si cei care au pus bazele religiilor abrahamice. Pot spune chiar ca ei au facut un mare deserviciu popuatiei din care faceau parte, ei au fost uscaturile din padurea numita Israel, iar in ceea ce-i priveste pe daci, acestia au fost afectati de doctrina abrahamica, asa cum in ziua de azi Siria este afectata de ISIS, fiind distrusi din interior de zamolxianism, inainte de interventia Romanilor. Romanii au vrut doar sa opreasca un fenomen periculor si din acset motiv au atacat Dacia asa cum in ziua de azi atat NATO cat si rusii ataca tarile in care ISIS incearca sa preia controlul.

 

craciunul-sarbatoarea-precrestina-a-nasterui-zeului-soare-din-focul-sacru-solstitiul-de-iarna-si-steaua-nordului-sau-colul-morii-desen-facut-cu-pixul

Nasterea zeului soare din focul sacru al ignatului si steaua nordului, desen facut cu pixul

In ziua de azi pe 25 decembrie crestinii sarbatoresc nasterea lui IisusHristos dar inainte de raspandirea crestinisumui popoarele sarbatoreau nasterea zeului soare si începutul unui nou ciclu al naturii in perioada solstitiului de iarna. Dacii aveau doua sarbatoi mari care marcau solstitiul de iarna si solstitiul de vara, ignatul, sarbatoarea focului si a renasterii zeului si soare si  naturi si  sanzienele.

Oamenii din vechime ardeau un bustean (de aici si numele de ignat ignition = aprinderea focului) si sacrificau un porc in aceasta perioada si credeau ca focul sacru, purificator va arde toate relele din anul care s-a incheiat si va reaprinde soarele, dand nastere unui nou ciclu al vietii.

Pastorii aveau si un zeu mos care umbla cu un toiag si aducea daruri, nu daruri materiale ca Mos Craciun ci daruri spirituale si tot ei se ghidau dupa steaua nordului, simbolizata in traditia populara de colul morii, steaua cu 8 colturi intalnita si la noi si la popoarele scandinave alaturi de ren.

Crestinii doar au preluat si au deturnat taditiile si simbolurile precrestine, demonizând ceea ce nu si-au insusit (dragonul, Pan, zeul cu coarne, etc).

Iisus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie, iar crestinii nu au facut altceva decat sa inlocuiasca nasterea zeului soare si nasterea naturii,a unui nou ciclu solar si al vietii, cu nasterea lui fiului lui Dumnezeu.

Desenul de mai sus prezinta exact esenta acestei sarbatori stravechi, ideea de nastere, lumina, focul, soarele, steaua nordului, calauza a pastorilor si vestitoatre a acestui moment si viata, intr-un nou ciclu.

Burebista si lupul dacic la Sarmizegetusa pictura

Burebista la Sarmizegetusa, pictura acrilice pe panza

Am facut aceasta pictura acum cateva zile. Am inceput la 3 noaptea si am terminat la 6 dimineata. Prin aceasta pictura am redat o bucatica din spiritul Daciei, momentul in care regele dacilor se afla in sanctuarul de la Sarmizegetusa si isi inalta privirea ganditoare spre cer, invocandu-l pe Zamolxis