poezie

Iubita mea, o fantoma pieduta in iarna trecutului meu, o naluca, o umbra a unui vis. Oare am am fost indragostita de ea, cea reala, sau de imaginea din mintea mea? Am facut ieri pictura de ai sus . Pictura este inspirata atat din viata mea cat si din versurile lui Tudor Arghezi.

Poezia de ma jos a fost unul dintre subiectele examenului de bacalaureat din 2006, pe care persoana pe care am cunoscut-o nu a fost in stare sa-l promoveze. Cum sa nu iei BACul la romana? Doar daca nu dai doi bani pe ceea ce au gandit si au pus pe hartie altii inaintea ta, nu pui mana pe o carte (in afara de cartile de joc) si esti refractar la cultura poti pica la romana, pentru ca pur si simplu NU VREI sa stii de nimic.

Eu cand eram in liceu abia asteptam ora de romana. Era un moment de relaxare dupa atatea probleme grele de matematica fizica etc si chiar si acum imi amintesc de poezia Din valurile vremii a lui Mihai Eminescu si de Enigma Otiliei, subiectele mele de la bacalaureat.

Iubitei mele

de Tudor Arghezi

Printre copacii morti de vremi 
Pe stratul frunzelor cazute, 
Peste cararile pierdute, 
M-ai tot chemat si ma tot chemi. 
Dar azi, cind dorul ma usuca, 
Sunt osindit numai sa pling, 
Nu pot la piept sa te mai string 
Fiind iubire-ai fost naluca.

Legenda cascadei valul miresei - Mireasa nefericita pictura ulei pe panza Bride oil on canvas painting

Mireasa care s-a sinucis la cascada valul miresei, pictura ulei pe panza

Aceste creatii spun povestea unor mirese, dar nu povestea unor mirese ce radiaza de fericire si iubire ca in basme ci povesti triste cu mirese ca au ajuns la sinucidere din cauza ca au fost obligate sa se marite cu barbati pe care nu puteau sa-i iubeasca.

In trecut tinerele fete erau obligate sa se marite si nu isi alegeau ele sotul, situatie care a dus la nenumarate tragedii. Atunci femeile nu puteau munci, nu puteau fi independente si soarta lor era in mana altora, neputand decide in ceea ce priveste propria viata.

Una dintre aceste mirese s-a sinucis aruncandu-se de pe stanci la cascada care acum poarta numele „Valul miresei” ca urmare a acestui eveniment tragic, in timp ce alta s-a aruncat de pe varful muntelui de sare de la Slanic Prahova la doar cateva zile dupa nunta. Cu siguranta au fost mult mai multe fete ale caror povesti triste nu au ramas nici in istorie, nici in legendele populare, fete care au plans in ziua nuntii, fete care au vrut sa moara aflandu-se intr-o situatie fara iesire. Unele dintre ele aveau iubiti pe care erau obligate sa-i lase in urma, cum a fost si cazul Julietei din Romeo si Juliet, altele isi doreau alceva de la viata, poate si-ar fi dorit sa fie libere, poate unele nici nu simteau nevoia sa traiasca alaturi de un barbat. Cu gandul la aceste povesti am scris versurile de mai jos si am realizat cateva desene si picturi despre mirese triste care isi doresc sa moara, neputand sa se impace cu gandul ca vor trai o viata plina de chin si suferinta alaturi de un barbat pe care daca ar fi fost sa aleaga ele nu l-ar fi ales. Nici nu vreau sa ma gandesc prin ce treceau aceste fete, cum erau ignorate vocile lor, cum erau luate de langa oamenii care le faceau fericite, cum erau violate in noaptea nuntii si cate si mai cate.

Fara voia ei mireasa

Fara voia ei mireasa
Neputand alege a fost aleasa
Si de pe stanci s-a aruncat
Neputand iubi acel barbat

Nu e prima oara
Cand la ceas de seara
O tanara fecioara
A ales sa moara

 

 

Amurg sentimental pictura despre vise de iubire si singuratate - The memory of love and the loneliness painting

Dupa desenul de vineri am facut si o pictura care ilustreaza poezia de mai jos, o pictura despre singuratate si dor de iubire. Am scris versurile cu lacrimi in ochi dar dupa m-am simtit eliberata de o enorma durere.

Si acum imi mai e dor de ea
De noptile cand ma iubea
Si cu o voce calda imi spunea
„Vreau sa fii mereu a mea”

Acum stau iar singura in amurg
Si in zadar lacrimile-mi curg
Singura azi, singura pe veci
Ratacesc prin pustietati reci

Pe drumuri lungi spre nicaieri
Pierduta, regretand ziua de ieri
Merg, nici eu nu stiu unde oare
Caci a apus al iubirii soare

Amurg sentimental desen

Azi simtindu-ma iar singura si trista am simtit iar nevoia sa-mi alin sufletul cu o poezie si un desen despre ceea ce simt

Si acum imi mai e dor de ea

De noptile cand ma iubea

Si cu o voce calda imi spunea

„Vreau sa fii mereu a mea”

 

Acum stau iar singura in amurg

Si in zadar lacrimile-mi curg

Singura azi, singura pe veci

Ratacesc prin pustietati reci

 

Pe drumuri lungi spre nicaieri

Pierduta, regretand ziua de ieri

Merg, nici eu nu stiu unde oare

Caci a apus al iubirii soare

 

 

Partenogeneza clonarea sau nud cu sfere

Gandindu-ma iar si iar la fostele si viitoarele iubiri care lipsesc din prezentul meu cenusiu, m-am apucat sa transpun  in culori si in versuri ceea ce simt
Mai sus este una dintre picturi, o creatie prin care am redat imaginea muzei mele intr-un decor cosmic, de vis, cu sfere de apa in jur (in lipsa gravitatiei apa tinde sa formeze sfere din cauza fortelor de tensiune superficiala), sfere ce contin imaginea unor vise si a unor ganduri, precum globul de cristal, iar mai jos este o scurta poezie.

La un singur lucru ma gandesc
La femeia pe care o iubesc
… sau mai bine zis pe care as vrea sa o iubesc
Parca o vad stralucind printre stele
O vad mereu langa mine in visele mele

6tag_240917-131137

Despre pictura si despre visul care m-a inspirat am mai scris dar intre timp mintea mea a mai copt o poezie despre acest vis. Am visat ca mergeam prin desert, prin pustiu, intre noapte si zi, intr-o lumina crepusculara, mergeam spre orasul de pe malul marii pe care in ultimul timp l-am tot visat, chiar si azi, mergeam spre orasul unde stiam ca locuieste ea, iubita mea (cel putin din acel vis) Imi era dor de ea si speram sa o intalnesc iar dar visul s-a terminat si nu am gasit nici orasul nici marea nici pe ea.

Mai jos este poezia

Sub cerul rosu merg catre mare

Si fantoma ta in minte imi apare

Sunt o umbra intre oameni

Aici unde nu ma cunoaste nimeni

De tine iubito imi amintesc

Cand stau si in gol privesc

Si cu privirea cuprind marea

Oare imi vei asculta chemarea

De tine iubito imi amintesc

Cand prin pustiu ratacesc

Si langa tine as vrea sa fiu

Dar sunt singura in pustiu

Pustiu e orasul intre zi si noapte

Si mi-e dor de ale tale fierbinti soapte

Merg spre orasul de langa mare

Si ma insotesc doar gandurile amare

Intr-un desert de clipe reci

Singura, pierduta pe veci

Doar la tine ma mai gandesc

Oare inca te mai iubesc?

Femeie pe peron in gara desen in creion

Pe un peron in gara

Stau singura si astept

Astept ca ea sa apara

Si inima imi bate tare-n piept

 

O vad din tren cum coboara

Si inima-mi se umple de dor

Si scanteia iubirii ma infioara

Gandindu-ma la noptile noastre de amor

 

O vad venind spre mine

Inalta, cu parul scurt, castaniu

Si in lumina zilei senine

In bratele ei as vrea sa fiu

 

Intr-o zi lipsita de culoare

Ea a venit asa cum mi-a promis

Alungand singuratatea ce doare

Dar ah totul a fost doar in vis

Gara intalnirilor din visele mele, pictura ulei pe panza

Gara întâlnirilor din visele mele, pictura ulei pe panza

Un vis care se repeta a fost sursa de inspirație a creațiilor din aceasta postare, atat desenele si pictura, cat si poezia.

o-intalnire-in-gara-desen-in-creion

Gara intalnirilor din visele mele, desen in creion

Pana acum am visat de mai multe ori ca eram in gara si o asteptam pe ea sa apara, dupa care o vad venind spre mine, mai inalta decat mine, cu pielea alba si parul saten inchis. In visele mele ea e mereu alaturi de mine, chiar daca pana acum nu am intalnit-o niciodata.