Da, ca orice credincios cu frica de Dumnezeu sunt de acord ca bataia e rupta din rai.
Cata dreptate are taranul roman ca zice ca bataia e rupta din rai si nu din iad. Cata intelepciune in vorbele astea nascute din gura unui pitecantrop cu mai putine clase decat trenul care vine acasa beat si isi bate nevasta asa cum o batea si Ion din romanul lui Rebreanu.
Ion, desen in creion inspirat din eomanul lui Liviu Rebreanu
Dar oare de ce?
Pentru ca bataia facea nota discordanta de la tot ce insemna raiul si nu avea ce cauta acolo si Dumnezeu cel mare si bun ca Pontus Euxinus, in marea lui iubire invizibila si fara manifestari palpabile fata de robii lui a aruncat-o pe pamant, asa cum si noi aruncam gunoiul la ghena, la viermi si la sobolani (un Dumnezeu care ar face asa ceva, sa rupa bataia din rai si sa o dea la oameni, ar arata prin asta ca iubeste oamenii la fel de mult cat iubim noi sobolanii, gandacii, mustele si viermii), a rupt-o din rai asa cum este amputat un membru necrozat plin de bacterii si de viermi sau cum este scoasa o tumora canceroasa din organism si a aruncat-o ca pe o masea stricata pentru ca … nu avea ce cauta in rai, strica toata armonia raiului, era ca o infectie sau ca un cancer care trebuie eliminat cat mai repede si aruncat la viermii de pe pamant. Raiul nu mai era rai daca ramanea bataia acolo, devena doar o copie jalnica a iadului.
Aceasta femeie pe care am desenat-o chiar azi a trait acum 7000 de ani si a fost o mare preoteasa. Pandantivul pe care il poarta a fost ingropat odata cu ea si a fost gasit la Tartaria. Pe acest pandantiv din piatra a ramas ceea ce noi in ziua de astazi cunoastem ca fiind cea mai veche scriere din lume. O scriere despre cer si pamant, soare si luna si fazele ciclului menstrual coroborate cu fazele lunii.
Religia de pe vremea aceea nu era misogina ca religiile care domina lumea in ziua de azi, ba chiar punea femeia la loc de cinste, liderii spirituali ai comunitatilor fiind femei, preotese numite „sibile”. Nu era ca in culturile influentate de sfantul Pavel si alti misogini ca el care au stricat nenumarate generatii cand au scris ca „femeia trebuie sa fie supusa barbatului”, „femeia trebuie sa taca” sau ca”femeia e murdara si pacatoasa incepand de la Eva” . Pe vremea aceea femeile erau preotese, nu barbatii cum se intampla in ortodoxie. Acel cult pe care noi cei din ziua de azi il consideram primitiv era mai aproape de realitate deoarece si in natura femela e baza, stadiul „default” al ontogenezei si elementul esential pentru supravietuirea speciilor, iar masculul are un rol secundar, legat de mentinerea diversitatii genetice. Cu alte cuvinte fara masculi o specie ar evolua mult mai greu, indivizii rezultati din partenogeneza fiind identici din punct de vedere genetic, dar fara femele nu ar putea supravietui deloc. Se pare ca oamenii acelor vremuri cunosteau aceste luycruri mai bine decat altii care au venit dupa ei, asa cum aveau si cunostiinte de astronomie.
Ieri am facut acest desen groaznic care prezinta un adevar groaznic despre daci. Acestia in loc sa-si ingroape mortii ii ardeau cu tot cu partenerele ramase in viata si faceau un spectacol din asta
Ne intrebam unde sunt ei in istoria noastra, cati au trait si ce au lasat in urma. De la civilizatia geto-daca si de la cei care au populat aceste teritorii inaintea lor nu ne-a ramas nici macar o necropola si au fost destui care au avut tupeul sa spuna ca locul acesta a fost pustiu sau populat de niste salbatici si alte popoare au venit mai tarziu aici si au civilizat zona care era ramasa in barbarie, ca romanii au ajuns tarziu aici venind din alte parti.
Acum cateva zile am citit un material despre civilizatia Cucuteni care a existat pe teritoriul tarii noastre cu mult timp inainte dacilor si m-au trecut fiori de groaza cand am aflat ca acestia in loc sa-si ingroape mortii ii ardeau cu tot cu casele in care au locuit. Distrugeau totul de parca ar fi vrut sa nu lase NIMIC in urma lor.
Si dacii aveau un obicei morbid. Cand murea un om acestia puneau corpul raposatului pe un rug de lemn si il incendiau, intr-un loc unde erau ruguri comune unde erau incinerati si alti morti si chiar si oamenii vii, incepand cu sotiile barbatilor morti. Dacii nu numai ca nu se ingrozeau la vederea corpurilor care se zvarcolesc in flacari, ba chiar se distrau in timpul acestui spectacol terifiant. Faceau banchete si petreceri chiar in preajma ritualului. Este de neinteles cum putea sa-i bucure ceva atat de groaznic, cel mai groaznic mod in care poate fi tratat un om mort.
Acesti oameni s-au autodistrus, pur si simplu s-au sters singuri din istorie incinerand mortii ca pe niste gunoaie in loc sa-i inmormanteze. Acesta este motivul pentru care nu s-au gasit nici macar 10% dintre osemintele oamenilor care au populat aceste locuri. Nu putem stii exact cati oameni au trait aici in ultimii 7000 de ani dar oricum numarul este mult mai mare decat cel estimat.
Toate civilizatiile care au facut asta au fost perdante si au disparut fara urma din istorie. In timp ce egiptenii, popoarele din America de sud, poporul lui Israel si altii care mumificau sau inmormantau mortii au dainuit lasand urme adanci in cultura lumii, dacii, celtii si alte popoare care si-au ars mortii au pierit in negura timpului si a uitarii. Romanii au inceput sa incinereze mortii cand a inceput si perioada lor de declin.
Fara sa fiu o crestina habotnica nu pot fi de acord cu distrugerea totala a unui corp, ceea ce din pacate se intampla si in ziua de azi si se intampla din ce in ce mai des.
Trecand peste teoriile spiritiste, superstitioase, religioase si nestiintifice care sustin ca odata cu arderea corpului fizic se distruge si corpul energetic, si chiar si sufletul celui mort (lucru sustinut recent de descoperirile despre memoria celulara care ar putea reprezenta chiar ceea ce religia numeste suflet) exista motive destul de rationale pentru care un cadavru nu trebuie incinerat:
Exista cazuri de moarte aparenta cand omul nu mai are semne vitale dar dupa un timp isi revine la viata. Au fost oameni care s-au trezit chiar in timpul inmormantarii. Asa se explica si marea „Inviere” a lui Iisus si alte minuni din biblie. Ce facem daca ducem un om aflat in situatia asta la crematoriu? IL OMORAM DE TOT.
Exista nenumarate cazuri de moarte suspecta si un numar destul de mare de morti au fost deshumati cand a aparut suspiciunea unei crime. Daca mortul a fost incinerat nu mai poate dovedi nimeni ca a fost victima unui act criminal sau de malpraxis.
Chiar daca nu credem in marea inviere despre care vorbesc religiile abrahamice sa ne gandim la un lucru. Ce lasam in urma noastra? Nu putem trai vesnic dar putem lasa urme ale existentei noastre pe care oamenii din viitor le vor descoperi, le vor pretui si poate cine stie, vor extrage si ADN si ne vor clona. Daca ne incineram mortii oamenii din viitor nici macar nu vor avea habar ca am trait si noi candva pe suprafata pamantului, asa cum noi credem despre cei din vechime ca au fost putini si salbatici, poate chiar si canibali.
Daca privim problema din punct de vedere pur ecologic un cadavru ingropat este reintegrat in ciclul naturiifiind consumat de organismele descompunatoare si transformat in hrana pentru producatorii primari, adica pentru plante. Desti e scarbos si inspira groaza daca acest lucru nu s-ar intampla si animalele moarte ar adre pur si simplu, plantele nu ar avea nici ele nutrientii necesari si circuitul materiei vii in natura s-ar bloca si fiintele aflate inca in viata pur si simplu s-ar sufoca. Incinerand un cadavru il scoatem din acest circuit natural vechi de milioane de ani pe care evolutia l-a facut sa functioneze mai bine decat oricare dintre inventiile umane si mai si consumam din combustibilii fosili care intr-o zi se vor epuiza si poluam si mediul. In zona in care locuiesc e un incinerator Stericycle unde se ard organe, avortoni, maini picioare amputate, sange si alte resturi umane din spitale si nu pot descrie mirosurile insuportabile din aerul toxic pe care toata zona de vest a Bucurestiului il respira din cauza lor.
Aici, pe teritoriul tarii noastre, a existat cea mai veche civilizatie cunoscuta, o civilizatie pasnica care diviniza femininul, frumusetea si viata.
In urma cu 7000 de ani, in civilizatia Cucuteni erau venerate niste zeite ale fertilitatii care erau reprezentate sub forma unor statuete de femei cu soldurile foarte late. Putine lucruri ne-au ramas de la acei oameni pe care ii consideram primitivi dar stim despre ei ca construiau orase pe care tot ei le incendiau dupa ce le paraseau, asa cum incinerau fiecare om mort cu tot cu casa in care a locuit, realizau obiecte de o deosebita valoare artistica si aveau o cultura matriarhala care avea in centru femeia, zeita mama, mama Terra, cea datatoare de viata. Ei nu scriau dar se exprimau foarte frumos prin forme si culori. Acei oameni munceai foarte mult, pictau sculptau si construiau cate o casa pentru fiecare membru al comunitatii, casa care urma sa fie arsa odata cu cadavrul acelui om dupa moartea lui. Nu era ca in ziua de azi cand oamenii locuiesc cu toata familia in casa mostenita de la parinti sau bunici, in acea societate fiecare avea casa lui si nu existau mosteniri si nici persoane care sa se casatoreasca pentru case sau alte bunuri materiale, asta in cazul in care in acea societate exista casatoria monogama. Este posibil ca ei sa nu fi avut notiunea rigida de familie pe care o avem noi in mare parte din cauza religiilor abrahamice si acei oameni sa nu fi fost constransi sa traiasca toata viata in relatii monogame. Pe vremea aceea nu existau nici constrangeri sociale nici boli cu transmitere sexuala si femeia era libera, nu era proprietatea unui barbat. De unde stim noi ca in acea societate nu predominau femeile care isi cresteau singure pruncii sau cresterea acestora era o sarcina care revenea intregii comunitati, nu doar parintilor. Populatia avea si alta structura. Multi dintre barbati mureau la vanatoare sau in lupte si se ajungea la o situatie in care predominau femeile. Civilizatia a rezistat aproximativ 3000 de ani, pana cand a fost doborata de o racire a climei care a generat si un val de migratii si de razboaie.
Prin desenul de mai sus am redat imaginea uneia dintre primele zeitati de pe planeta noastra.
