desene in creion

O imbratisare, desen in creion

O imbratisare, desen in creion

Sunt in bratele ei, lipita de ea si vad dorinta in ochii ei. Ea este mai inalta decat mine si ma tine strans in brate, este hotarata si stie ce vrea, ma vrea pe mine, iar eu simt fiorul dulce al iubirii, tremur de emotie si ma pierd in fata ei. Ea nu da inapoi si ar face orice ca sa fie langa mine.

Atat desenul cat si povestea din spatele lui s-au nascut din imaginatia mea, fiind rodul impletirii amintirilor mele cu diverse ganduri si dorinte. Am facut desenul in acest weekend cu gandul la iubirea pe care nu o am.

Desen erotic in creion cu doua femei saruntandu-se

Desen erotic in creion cu doua femei saruntandu-se

Sunt un artist controversat si am primit si o multime de injuraturi si cuvinte urate pentru desenele prin care imi exprim sentimentele dar asta nu ma va impiedica sa desenez si sa pictez in continuare asa cum simt.

Am creat desenul de mai sus azi si probabil ca multi romani ma vor injura pentru el dar asta nu m-a impiedicat sa-l fac si sa-l postez pe blog. Am creat desenul acesta asa cum am creat si alte aproape 4000 de desene, majoritatea nuduri feminine, cu gandul la o iubire pe care mi-am dorit-o ani de zile dar nu mi-a fost niciodata permis sa am parte de ea. Au trecut atatia ani in care am tot desenat si mi-am exprimat in acest mod sentimentele despre care nu puteam vorbi cu nimeni pentru ca societatea m-ar fi judecat aspru. Daca nu imi este permis sa fiu eu insumi, sa fac ceea ce simt, sa traiesc asa cum vreau sunt multumita de un singur lucru, ca inca nu mi-a fost luat singurul drept pe care il mai am, acela de a crea si a ma exprima prin arta.

Lesbians pencil drawing
Poate ma veti judeca aspru pentru aceste desene dar am curajul sa le postez pentru ca ele sunt o parte din mine. Am facut aceste desene in creion in acest weekend pentru a ma elibera de gandurile care nu imi dau pace de cateva zile. In ultima perioada desi mi-am propus sa nu mai am deloc viata personala si nici macar sa nu ma mai gandesc la aceasta latura a vietii am inceput sa simt un dor tot mai puternic, un dor de iubire care se manifesta mai ales in visele mele cand visez ca sunt alaturi de o femeie care imi apare in vise desi nu am intalnit-o niciodata in viata reala. Desi am incercat sa uit aceste vise nu am putut, momentele de tandrete din visele mele revenind in memoria mea pe parcursul zilei. La fel ca si in liceu cand in loc sa fiu atenta la ore si sa invat pe rupte ma gandeam la o iubire imaginara si acele ganduri ma urmareau pana cand pentru a ma descarca desenam imaginea iubirii mele imaginare cu pixul pe hartie, in felul aceasta ajungand eu sa desenez mii si mii de nuduri feminine, si acum aceste ganduri imi tulbura mintea si nu-mi dau pace pana nu le dau forma si culoare prin arta mea. Poate ma veti injura, poate ma veti considera nebuna dar eu pur si simplu m-am indragostit de o fiinta pe care inca nu am cunoscut-o dar la fel ca si Pygmalion ii dau viata prin fiecare creatie in care apare chipul ei.

Lesbian kiss pencil drawing

Desen inspirat din poezia Mortua est facut pe o eticheta de imbracaminte

Desen inspirat din poezia Mortua est facut pe o eticheta de imbracaminte

 

Intituala initial Elena, poezia Mortua est a fost scrisa dupa moartea Elenei Alupului, copila cu parul balai din Ipotesti care a fost prima si marea iubire a poetului. Fata a murit la 19 ani din cauza unei infectii urate care pe vremea aceea purta denumitrea populara de dropica, probabil tuberculoza sau holera. Poetul era plecat la studii la Viena cand a primit cumplita veste si a scris poezia. Am facut doua desene pornind de la aceasta poezie, unul in creion pe o coala a4, celalalt pe o eticheta de imbracaminte neagra

 

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalță, un cântec te duce,
Cu brațele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.

Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas… alb și rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ți rămas încă viu –

Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu fața cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc și cu poduri de-argint,
Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viața-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viața-i un basmu pustiu și urât. –

Dar poate… o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune…
Când sorii se sting și când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-și cerne
Ca prăzi trecătoare a morții eterne …

Ș-atunci de-ai fi astfel… atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ți dulce în veci este mut…
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Și totuși, țărână frumoasă și moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ș-apoi… cine știe de este mai bine
A fi sau a nu fi… dar știe oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Și multe dureri-s, puține plăceri.

A fi? Nebunie și tristă și goală;
Urechea te minte și ochiul te-nșală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân’ dau în morminte ce-așteaptă deschise,
Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?… Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors și ateu,
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu.

Mortua est, desen in creion inspirat din poezia lui Mihai Eminescu

Mortua est, desen in creion inspirat din poezia lui Mihai Eminescu