lacul

Azi am retusat pictura mea din 2003 inspirata din poezia Lacul de Mihai Eminescu refacand nudul care nu respecta deloc anatomia corpului feminin si avea si un aspect destul de urat din cauza conturului grosolan facut cu pixul.
In aceasta imagine e ceea ce a iesit, o pictura cu mult verde, o pictura linistitoare care face privitorul sa viseze si sa-si imagineze ca e in codru, in fata lacului plin de flori galbene de nufar, alaturi de fata cu parul auriu care apare in majoritatea poeziilor lui Mihai Eminescu.
Am realizat aceasta pictura imaginandu-mi ca sunt eu acolo in codrul verde si o vad pe iubita lui Eminescu in fata mea dandu-si trestia intr-o parte si privind oglinda lacului.

Fotografii-0052Ieri am luat doua borcane de cafea goale si m-am gândit ca datorita formei lor relativ simple si suprafețelor aproape drepte aceste borcane ar fi un suport foarte bun pentru niște picturi in oja. Am luat oja si am pictat pe borcanul mai mic un apus de soare iar pe cel mai mare imaginea fetei din poezia “Lacul” de Mihai Eminescu, asa cum mi-am imaginat-o eu după ce am citit poezia: o apariție fantomatica, aproape ireala ce se îndreaptă spre lacul incarcat cu nuferi galbeni.

Fotografii-0055 Fotografii-0053

Aceasta este a doua creație care o reprezintă pe EA așa cum mi-am imaginat-o după ce am citit poezia „Lacul” si una dintre nenumăratele mele creații in care apare imaginea fetei care este prezenta in majoritatea poeziilor lui Eminescu, acea fata cu parul de aur din Ipotești care a fost prima si marea lui iubire si care a murit la doar 19 ani, când poetul era plecat la studii, fata pe care poetul nu a putut sa o uite niciodată si pe care o vedea in fiecare raza de luna, in fiecare stea, in fiecare freamăt de codru si in fiecare izvor, fata de care si eu m-am îndrăgostit la 14 ani când am citit poeziile si pe care am desenat-o si am pictat-o de atâtea ori visând la o iubire pura.

>

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

>Am realizat acest tablou in tempera acum cativa ani.Mi-a luat doar cateva minute sa-l realizez. Este unul dintre putinele mele peisaje terestre.