luna

Sappho the Moon and the Pleiades oil on canvas painting - Poeta Sappho luna si pleiadele pictura ulei pe panza

Sappho privind Pleiadele si luna la apus, pictura ulei pe panza

Luna a apus

Pleiadele si ele s-au dus

Este miezul noptii acum

Si timpul trece

Si eu dorm singura

Aceste versuri scris de poeta Sappho acum 2500 de ani au fost sursa de inspiratie a picturii de mai sus si tot ele au fost punctul de plecare al unei lucrari de cercetare. Analizand aceste versuri si cu ajutorul programelor de tip plnetariu Starry Night, versiunea 7.3 si Digista 5 cercetatotii de la UTA au reusit sa dateze aceste versuri. Sappho a scris poezia intre 25 ianuarie si 31 martie, intr-o perioada situata intre iarna si primavara timpurie. Sappho a scris aceasta poezie simtindu-se singura, asa cum ma simt si eu acum

 

Acestea sunt desenele si picturile pe care le-am realizat dand viata unei imagini pe care o melodie pe care am ascultat-o in 2001 a creat-o in mintea mea. Ascultand melodia mi-am amintit de Simona, fata inalta si longilina cu pielea alba si parul negru si lung pe care o visam atunci si parca am vazut-o pe stancile de pe luna, cu Pamantul undeva departe in spatele ei, purtand bijuterii din aur precum o regina si o cununa de stele pe cap precum o zeita, aparand mai mult ca un spirit decat ca o femeie in carne si oase. Mai jos este melodia de care vorbesc.

Fata din vis, desen in creion

Fata din vis, desen in creion

Azi am facut acest desen pornind de la o pictura mai veche din 2002 pe care o mai am si acum si o pastrez pentru ca imi trezeste niste amintiri de atunci si desi nu are cine stie ce valoare artistica pentru mine are o puternica incarcatura sentimentala.

Fata din  vis pe o stanca de pe luna, pictura din anul 2002

Fata din vis pe o stanca de pe luna, pictura din anul 2002

Am facut aceasta pictura in anul 2002 dupa ce am ascultat melodia Schiller – Dream of you care m-a facut sa-mi imaginez o fata tanara si frumoasa cu pielea alba si parul lung si glas melodios pe varful unui munte de pe luna, cu Pamantul in spate. Melodia mia amintit de fata cu parul lung si negru pe care o visam mereu prin anul 2001.

Luna si Diana, nud feminin, pictura din 2002 modificata pe calculator in GIMP

Acum 10 ani mi-am imaginat o femeie cu parul rosu cu breton si cu ochii verzi, un fel de reperzentare a zeitei Diana, stand goala in codru, in lumina lunii, langa izvor, sub teiul inflorit ale carui flori cad precum ploaia, ca niste lacrimi ale noptii ce lucesc in lumina lunii, alaturi de muza blonda a lui Mihai Eminescu ce sta tot langa izvor dar undeva mai departe si tine in mana o floare albastra si am pus pe hartie aceasta imagine din mintea mea dar fiind facuta la repezeala si cu materiale de proasta calitate pictura nu a iesit asa cum imi imaginam eu. Am facut aceasta pictura dorindu-mi ca imaginea idilica din mintea mea sa fie reala, sa fiu eu in codru sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos alaturi de aceasta femeie cu parul rosu pe care am numit-o Diana. Desi recunosc ca pictura de acum 10 ani nu este nici pe departe o capodopera am pastrat-o pentru valoarea ei sentimentala. De fiecare data cand privesc aceasta pictura imi imaginez ca sunt eu in codru, langa izvor, in bratele Dianei, pe genunchii ei, asa cum zicea si Eminescu in poezia Dorinta si pot sa o tin in brate si sa o sarut. Acum cateva zile am modificat aceasta pictura folosind programul GIMP iar mai sus este ceea ce a iesit, ceea ce am vrut eu sa transmit atunci, in 2002, imaginea idilica pe care Eminescu o descria in poezia Dorinta care a fost una dintre sursele mele de inspiratie pentru aceasta pictura.

Diana in lumina lunii pictura din anul 2002

Luna si Diana, nud feminin, pictura din 2002 modificata pe calculator in GIMP

Acum 10 ani mi-am imaginat o femeie cu parul rosu cu breton si cu ochii verzi, un fel de reperzentare a zeitei Diana, stand goala in codru, in lumina lunii, langa izvor, sub teiul inflorit ale carui flori cad precum ploaia, ca niste lacrimi ale noptii ce lucesc in lumina lunii, alaturi de muza blonda a lui Mihai Eminescu ce sta tot langa izvor dar undeva mai departe si tine in mana o floare albastra si am pus pe hartie aceasta imagine din mintea mea dar fiind facuta la repezeala si cu materiale de proasta calitate pictura nu a iesit asa cum imi imaginam eu. Am facut aceasta pictura dorindu-mi ca imaginea idilica din mintea mea sa fie reala, sa fiu eu in codru sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos alaturi de aceasta femeie cu parul rosu pe care am numit-o Diana. Desi recunosc ca pictura de acum 10 ani nu este nici pe departe o capodopera am pastrat-o pentru valoarea ei sentimentala. De fiecare data cand privesc aceasta pictura imi imaginez ca sunt eu in codru, langa izvor, in bratele Dianei, pe genunchii ei, asa cum zicea si Eminescu in poezia Dorinta si pot sa o tin in brate si sa o sarut. Acum cateva zile am modificat aceasta pictura folosind programul GIMP iar mai sus este ceea ce a iesit, ceea ce am vrut eu sa transmit atunci, in 2002, imaginea idilica pe care Eminescu o descria in poezia Dorinta care a fost una dintre sursele mele de inspiratie pentru aceasta pictura.

Diana in lumina lunii pictura din anul 2002