Sfantul Pavel

Sfantul Pavel si corintenii homosexuali desen in creion

Cum nu scap nicio ocazie de a ma lega de preacuratul, preacuviosul si preafrustratul sfânt Pavel azi am mai făcut un desen ce ilustrează o întâmplare din viața acestuia si anume întâlnirea sfântului cu romanii homosexuali din orașul Corint, pe care apostolul ii condamna aspru in textele sale care instiga la ura si discriminări de gen si pe criterii de orientare sexuala. Ideea mi-a venit după ce am citit scrisorile adresate corintenilor si alte texte in care sfântul Pavel spunea ca un membru (nu cred ca o mana sau un picior), o parte a corpului lui nu-l asculta si il indemna spre păcat vorbind despre “inteligenta cărnii” care trebuie înfrânata si in același timp tot Pavel zicea ca ca toți suntem inclinați spre “păcatul sodomiei” si trebuie sa ne înfrânam. Ce concluzie se trage de aici? Una singura: Pavel ura homosexualii pentru ca el însuși era un homosexual reprimat care nu era in armonie nici măcar cu propria persoana urandu-si propriul corp. S-a dovedit ca cei mai mari homofobi sunt persoanele care au tendințe homosexuale pe care le reprima.

După cum se vede si in aceasta sceneta care foarte probabil a fost reala, romanii homosexuali din Corint ii trezeau apostolului niște pulsiuni sexuale cu care acesta nu era deloc impacat neacceptând nici in ruptul capului ca si el ar putea fi ca ei. Rușinat si de teama sa nu “pacatuiasca ” Pavel încearcă sa-si tina in frâu “sparnavelnicul mădular” care nu asculta de mintea lui si de sufletul lui superior si neîntinat si precum satana il indemna sa pacatuiasca împotriva naturii. Ce sa spun… Pavel nu știa ca însuși Dumnezeu (pentru cine crede in el), natura  sau cine vreti voi ii face pe unii oameni homosexuali sau bisexuali si este absurd sa vorbim despre un “pacat împotriva naturii si a lui Dumnezeu” in condițiile astea. In mintea lui Pavel era un conflict interior care il măcina si daca acesta ar fi trait in ziua de azi ar fi avut nevoie de multe ședințe de consiliere psihologica la un psiholog bun care sa-i elibereze mintea de toate ideile toxice care nu-l lăsau sa-si trăiască viața așa cum de fapt si-ar fi dorit si el si sa-l ajute sa se accepte așa cum este. Toate textele lui Pavel nu au fost insuflate de Dumnezeu ci s-au nascut din framantarile interioare ale apostolului si e trist ca si in ziua de azi exista oameni care le iau drept litera de lege crezand ca sunt musajele lui Dumnezeu.

Sfântul Pavel vorbea mereu despre iubire dar in realitate nu era capabil de iubire pentru nu se iubea nici măcar pe sine si acest lucru se simte din textele sale veninoase si pline de ura in care acest musca si in stânga si in dreapta mai ales când era vorba de femei, pe care le considera inferioare si le disprețuia si de homosexuali pe care ii ura de moarte pentru ca trezeau o parte a lui cu care nu era impacat deloc si in loc sa o integreze in personalitatea sa o tot repudia. Eu una cred ca la baza rautatii lui Pavel nu stătea altceva decât invidia. Pavel ii invidia pe homosexualii care erau fericiți asa cum s-au nascut ei si le invidia si pe femeile frumoase care pot avea bărbatul pe care si-l doresc. Foarte probabil ca Pavel sa fi avut un creier de femeie, lucru care il făcea sa urască femeile, la fel ca o femeie trecuta de prima tinerețe sau una care nu e foarte dorita de barbati care le uraste de moarte pe cele tinere atrăgătoare, si curtate de barbati. Asta ar explica si de ce nu era de acord cu libertinajul romanilor si era dezgustat de anumite lucruri pe care le considera “desfrâu”. Probabil ca apostolul Pavel si-ar fi dorit o relație stabila cu un bărbat bazata pe iubire si pe respect si a si avut-o cu sfântul Petru dar nu a vrut sa admita asta nici măcar fata de propria persoana. Ceea ce nu intelegea apostolul Pavel si nu înțeleg nici mulți dintre cei din ziua de azi este ca homosexualitatea nu este tot una cu pederastia, violurile, sexul in grup si perversiunile romanilor si ale celor din Sodoma si Gomora si homosexual poate sa fie si unul care are o relație platonica cu un partener stabil de același sex, o relație bazata pe iubire si respect asa cum exista si heterosexuali care violeaza femei sau chiar copile care mai au mult pana la maturitate si le supun la diverse perversiuni si le obliga sa se prostitueze. Daca un barbat care violeaza fete de 14-15 ani, le vinde ca pe niste animale si le obliga sa se prostitueze este mai drept decat altul care are o relatie stabila de comun acord cu un alt barbat atunci eu sunt popa.

Sfintii apostoli Petru si Pavel, desen

Azi nu am avut ce face si am dus lipsa de inspiratie si m-am apucat de desenat icoane ca toti pictorii de icoane care nu fac altceva decat sa copieze la indigo icoanele bizantine, aceleasi icoane, toate la fel, copiate in mod robotic, mecanic de mii si mii de ori si am ales sa fac o icoana a sfintilor Petru si Pavel, asa cum stau ei imbratisati, cu obrajii lipiti si cu buzele aproape contopindu-se intr-un sarut. Este vorba despre icoana in care cei doi sfinti sunt prezentati in ipostaze mult prea tandre pentru doi barbati heterosexuali, imbratisati, atingandu-se si privindu-se in ochi ca doi indragostiti.

Sfintii Petru si Pavel, icoana bizantina

Despre faptele care ar indica homosexualitatea reprimata a sfantului  Pavel am mai vorbit in postarile anterioare si se pare ca si Petru, pe langa faptul ca era extrem de misogin, avea niste tendinte bisexuale pentru ca in ciuda faptului ca a fost casatorit, devenea extrem de gelos cand o femeie se apropia de Iisus Hristos zicand ca femeile sunt inferioare, nedemne de viata si nu au ce cauta in preajma apostolilor, fapte consemnate in Evanghelia dupa Toma:  „Mariham (n.r. – personajul a fost identificat de specialişti drept Maria Magdalena) să plece dintre noi, căci femeile nu sunt demne de viaţă” la care Iisus Hristos a raspuns: „Eu însumi o voi conduce spre a o face bărbat, pentru ca şi ea să devină un spirit viu asemenea vouă, bărbaţilor. Căci orice femeie care va deveni bărbat va intra în Împărăţia Cerurilor”.
Atat sfantul Petru cat si Pavel erau de un misoginism extrem considerand ca femeia este murdara, inferioara si nedemna de viata si pe deasupra erau si extrem de homofobi, toate astea din cauza ca chiar ei aveau niste tendinte homosexuale reprimate si nu se acceptau asa cum erau si ii urau de moarte pe cei care faceau ce simteau si erau fericiti asa, fiind in acelasi timp imvidiosi si gelosi pe femei, pe care la nivel instinctiv le percepeau ca pe niste concurente, ei avand creiere mai mult sau mai putin feminizate.

Daca punem cap la cap icoanele bizantine de mai sus in care sfintii Petru si Pavel sunt mult prea apropiati si intimi pentru doi barbati heterosexuali, pasajele din biblie in care Pavel spune ca „pe toti ne ispiteste satana spre pacatul sodomiei”, fraza prin care se da singur de gol si da dovada de o foarte mare ignoranta ajungem la concluzia ca Petru si Pavel erau homosexuali, aveau chiar o relatie homosexuala care mergea in virtutea instinctelor desi ei fie nu acceptau nici ruptul capului acest lucru fie o ascundeau cu grija fata de altii pentru a nu pata imaginea lor pura, neprihanita de sfinti. Pavel era homosexual sau bisexual si depunea mereu un efort autodistructiv de infranare a pornirilor sexuale si credea ca toata lumea este ca el si ca toti trebuie sa procedeze ca el.
Este trist ca un asemenea om frustrat, agresiv si extrem de misogin care vorbea mereu in mod fals despre iubire in timp ce nu era in stare sa se iubeasca nici macar pe el si ii dusmanea si ii ura pe cei care erau in armonie cu propriul corp si cu propria persoana asa cum isi ura si propriul corp (el a inventat expresia „mintea carnii”) a putut face atata rau influentand miliarde de oameni naivi si needucati care i-au citit textele nascute din propriile frustrari si framantari interioare crezand ca sunt insuflate de Dumnezeu si le-au luat drept litera de lege. Acest personaj odios, misogin si homofob care era in stare sa dea cu piatra cum vedea o femeie care incearca sa ridice apul putin mai sus decat statutul sub uman in care era bagata sau un om fericit car chiar stia sa iubeasca si sa fie in armonie cu propria persoana si cu cei din jur a fost unul dintre primitivii care au scris biblia, si din pacate cel mai influenti.
Toti cei care iau biblia drept litera de lege si nu stiu decat sa judece si sa arunce cu piatra ar trebui intai sa stie cine a fost Pavel, unul dintre oamenii din spatele cartii cartilor care in niciun caz nu a fost data de Dumnezeu ci a fost scrisa de niste oameni agrsivi si intoleranti de pe urma carora are de tras o omenire intreaga si in primul rand femeile care se duc la biserica ar trebui sa stie ce gandeau sfintii apostoli Petru si Pavel despre femei pe care le considerau inferioare, murdare, pacatoase, nedemne de viata, pentru ei o femeie valorand mai putin decat un animal, iar tot sfantul Pavel a fost cel care a zis ca femeiea trebuie sa aiba capul acoperit si sa fie supusa barbatului, sa stea sub papucul lui, sa nu aiba nici un cuvant de spus, sa fie un fel de sclava a barbatului ca femeile musulmane. Acesti oameni care au scris biblia inspirati de propriile framantari interioare, deliruri si voci pe care le auzeau in cap (multi dintre ei sufereau de scizofrenie), in niciun caz nu inspirati de Dumnezeu au facut un imens rau omenirii pentru ca din cauza lor au aparut religiile abrahamice, niste religii agresive care in timp ce vorbesc in mod ipocrit despre iubire pentru a capta si a controla masele instiga la ura si la razboi, de la vanatoarea de vrajitoare din evul mediu, oprimarea femeilor si vesnica vanatoare de „sodomiti” care in religiile abrahamice sunt vanati mai rau decat criminalii uitandu-se ca chiar in sanul bisericii incepand cu Petru si Pavel este plin de persoane cu alte orientari sexuale, dar care nu recunosc, pana la jihadul pe care il fac musulmanii si in ziua de azi. Realigiile abrahamice s-au impus nu pentru ca asa a vrut Dumnezeu ci datorita agresivitatii lor, Am fi trait intr-o lume mai buna daca nu ar fi existat religiile abrahamice cu tot misoginismul si cu toata intoleranta lor.