Pictura in ulei pe panza inspirata din poezia Din Valurile Vremii de Mihai Eminescu

Azi am mai facut un tablou inspirat din poezia „Din valurile vremii” de Mihai Eminescu, de data asta o pictura in ulei pe panza prin care am asternut pe panza imaginea fantomatica a iubitei vesnic pierdute de care portul a fost indragostit precum Orfeu toata viata lui, nu Veronica Micle (se stie ca aceasta a trait niset ani buni dupa moartea poetului) ci Casandra Elena Alupului, fata din Ipotesti care a murit la doar 19 ani cand poetul era plecat la studii la Viena, copila cu parul balai care apare in aproape toate poeziile lui Eminescu, moartea prematura a fetei marcand intreaga opera a acestuia.

Mai jos este poezia care m-a inspirat. Poezia a fost unul dintre subiectele BACului meu din 2005.

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai –
Și fața străvezie ca fața albei ceri –
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind