nud feminin

Din cerurile albastre, pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Mihai Eminescu

Din cerurile albastre, pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Mihai Eminescu

Dupa cum am promis, am facut si o pictura in ulei pe panza inspirata din poezia „Din Cerurile-albastre” de Mihai Eminescu, o pictura prin care am pus in avidenta atat lumina albastra a luceferilor si codrul reflectandu-se in oglinda lacului cat si frumusetea muzei lui Eminescu, nu Veronica Micle ci copila cu parul de aur cu care adolescentul Eminescu se plimba prin codrul fermecat pana la lacul despre care a scris si in poezia „Lacul”, prima si marea iubire a lui Eminescu „floarea albastra”, „dulcea minune” care a murit la doar 19 ani lasand un gol imens in sufletul poetului. Mai jos este poezia „Din cerurile-albastre”

Mihai Eminescu – Din Cerurile-albastre

Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Si undele pe lac.
De glasul pasarelelor
Pe gânduri codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-ati dus?

În turme calatoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seaman pieritoare
Duioaselor dureri.
De stralucirea florilor
E câmpul tot rapus.
O, norilor, norilor,
Unde v-ati dus?

Soptiri aeriane
Patrund din mal în mal
S-a stelelor icoane
Pre fiecare val.
De ochii tai cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.
O, stelelor, atelelor,
Unde v-ati dus?

Cum iedera se leaga
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odata draga
Si draga-mi este iar.
De bratul tau cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, bratelor, bratelor,
Unde v-ati dus?

Nud vazut din spate, desen in creion

Nud vazut din spate, desen in creion

 

Cu ceva timp in urma am desenat aceasta superba femeie ce sta goala si relaxata in fat copacilor infloriti asteptand parca sa fie cuprinsa, alintata, iubita. Floarea din parul ei parca asteapta sa fie mirosita, pielea ei fina parca asteapta sa fie atinsa.

Privind acest desen mi-a venit im minte si o poezie:

 

Goala, superba ea sta pe iarba intinsa

Si parca asteapta sa fie cuprinsa

Eu din spate o privesc si as vrea

Sa fiu acum in codru langa ea

 

In lumina diminetii ea sta intinsa

Si pielea ei parca asteapta sa fie atinsa

Iar in parul ei are o alba floare

Ce parca tanjeste dupa o sarutare