grecia antica

Corinna_Erinna_and_Sappho[1]

Poetele Corinna, Erinna si Sappho din Grecia antica, pictura facuta cu cafea

Poeta Sappho dininsula Lesbos a fost cea mai cunoscuta poeta din Grecia Antica dar nu si singura. Era o adevarata traditia a femeilor organizate in thaissosuri, grupuri formate numai din femei, unde se scriau poezii, se canta se dansa si tinerele fete erau initiate in tot ce insemna arta frumusete gratie feminitate. Sappho si-a numit thaissosul „casa muzelor”, iar Corinna din Tanagra, Boetia, o alta poeta din Grecia antica a scris o invocatie catre Terpsichore, muza dansului si a poeziei lirice cantate de un cor de tinere fecioare.

Corinna, cea de la care provine si numele meu, a scris si ea 5 carti de poezie dar doar 42 de fragmente s-au pastrat pana in ziua de azi. Corinna aborda teme mitologice cum ar fi povestea fiicelor lui Minyas, legenda lui Orion sau Oedip.

Erinna, una dintre ucenicele poetei Sappho, a scris o poezie de 300 de versuri despre prietena ei din copilarie Baucis care a murit imediat dupa nunta. Fata de doar 19 ani a murit si ea la scurt timp dupa ce a scris aceasta poezie.

Lucrarea de mai sus, pictata doar cu cafea le prezinta pe cele 3 poete si urmeaza sa fie expusa la cafeneaua Gloria Jean’s din centrul vechi

aprodite_and_the_rose_of_the_poet_sappho_from_lesbos_painting_-_afrodita_si_trandaforul_poetei_sappho_pictura1

Trandafirul sarutat de buzele Afroditei, pictura acrilice pe panza

 

In versurile sale, poeta Sappho din Grecia antica vorbea despre frumusetea trandafirului, acest rege al florilor ce isi ridica cupa parfumata pentru a primi sarutul Afroditei. Dupa ce am citit poezia de mai jos am vrut sa redau prin pictura frumusetea si delicatetea trandafirului alaturi de buzele zeitei, trandafirul rosu, buzele ei rosii,  in culoarea iubirii si a pasiunii.

 

 

Daca ar fi satisfacut capriciul,
Lui Zeus, fara vreun temei,
Momentul alegerii unui rege,
Pentru flori, cu siguranta, chiar el,
Ar fi incoronat trandafirul.(Da!)
Pentru frumusetea sa regala,
Socotindu-l fara de pereche.

Cu aceasta eleganta, sunt valea,
Si dealurile impodobite,
Pamantul se face si el altar,
Chiar pentru patosul iubitilor,
Scump este acesta florilor pentru
Atragatorul farmec, precum si,
Privirilor (de timp) muritoare.

Bucuria si mandria plantelor,
Lauda (cea mare) a gradinii
Frumusetea roselii , aceasta da,
Nastere la desfraul fanetii,
Precum secarea focului si roua
Aurorei, pentru cea aleasa,
O roseata si mireasma (dulce).

Sufluri domoale, aceste arome,
Sunt un (mare)motiv de ardoare,
Atunci cand acesti bujori, pentru a
Lua sarutul zeitei iubirii,
Invelit de petalele  parfumate,
Sovaielnice petale,
Rad (de dericire) sub briza

athena-parthenos

Athena partenos sau Athena zeita fecioara, desen facut cu pixul

Sursa de inspiratie a acestui desen facut cu pixul este statuia Atenei din interiorul partenonului, numita Athena parthenos (Atena fecioara). In perioada in care Grecia se afla sub dictatura bizantinismului statuia din fildes si aur a fost dusa la Constantinopol unde a fost distrusa de crestini.

instagramcapture_4a29c678-aaf7-4555-a6e2-59f97ecfa93e

Eu si partenonul

In aceasta iarna am vizitat si eu partenonul.

mnasidica-in-lydia-missing-atthis-and-sappho-and-the-isle-of-lesbos-painting

Mnasidica in Lydia, privind marea, amintidu-si cu dor de Atthis, de vocea ei divina, de lira ei magica de cantecul si dansul ei, de viata pe care au trait-o impreuna la thaissosul (clubul de fete, locul unde acestea erau initiate in tainele feminitatii) condus de Sappho pictura acrilice pe panza

O poezie scrisa cu mii de ani in urma de Sappho a fost sursa de inspiratie a creatiilor de mai sus. Poezia vorbeste despre dorul pe care il simtea Mnasidica atunci cand cand se gandea la trecutul petrecut alaturi de Atthis si Sappho pe insula Lesbos.

Mnasidica a parasit insula pentru a se marita cu un barbat bogat din Lydia si in ciuda statutului „privilegiat” pe care il avea acolo, stralucind ca o regina printre femeile lidiene nu era fericita, gandul ei intorcandu-se mereu in trecutul petrecut in thaisosul poetei alaturi de Atthis pe care o venera ca pe o zeita, fiind fascinata de glasul  si de gratia din dansul ei.

Ea privea cu tristete marea si parca o vedea pe Atthis, cu lira ei, cantand dansand, parca auzea catecul ei divin si fiind bantuita de umbrele trecutului ar fi vrut sa strige, atat de tare incat plansul ei sa fie auzit de peste mari de catre Sappho si Atthis.

Mai jos este poezia despre car vorbesc, tradusa in limba noastra

Atthis, iubita noastra Mnasidica este departe in Sardes,
 dar ea ne trimite adesea gândurile ei
 gândindu-se cum o dată ne iubeam
 în zilele când ea te vedea ca pe o
 zeita glorioasa, și iubea cel mai mult cântecul tău
 Și acum ea strălucește printre femeile din
 Lidia asa cum după apusul soarelui,
 luna atinsa de lumina roz straluceste eclipsand stelele din jurul ei,
 atunci când  ea raspandeste lumina ei peste marea sărata
 și peste câmpul cu flori,
 Stralucind sub picaturile de roua,
 lumina ei acopera trandafirii ce reinvie,
 delicatul cimbru si lotusul de miere ce infloreste
 Și, când mintea ei hoinareste ea isi aminteste de tine blanda Atthis
 Si inima ei ei devoreaza delicatul piept cu durerea dorului,
 Si ea plange cu voce tare pentru ca noi sa venim la ea.
 Si noi stim foarte bine ce zice ea, eu si cu tine
 Ea ne cheama de peste marea care ne desparte
 Sperand ca o sa o auzim
 Dar noua nu ne este usor sa mergem pana la ea