Ieri intr-o zi ploioasa, fiind inspirata de versurile scrise de Magda Isanos, am realizat creatiile de mai sus, un desen fluorescent si o pictura in acuarela.
Mai jos este poezia care m-a inspirat, o poezie despre natura suprinsa in timpul unui fenomen natural, ploaia, si despre emotiile traite intr-o perioada tulbure, cand tindem sa ne pierdem si ultima speranta si sa cadem in deznadejde, o poezie despre rezilienta si despre viata care merge mai departe in ciuda conditiilor dificile. Eul liric suprins in ipostaza melancolica, se exprima prin elementele naturii care par sa rezoneze cu tristetea poetei in care se regaseste o farama de speranta.
Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare…”
Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
ca nişte mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
şi iar cădeau în deznădejde toate.
Versurile, scrise in vremuri grele sunt de actualitate si in ziua de azi.
Poezia a intrat in atentia profesorilor si a elevilor fiind unul dintre subiectele examenului de evaluarea nationala din 2017 dar pentru o buna interpretare este necesar sa cunoastem contextul, una dintre cele mai mari greseli ale profesorilor de literatura romana fiind scoatere din context a textelor studiate.
Poezia a fost scrisa in anii 40 cand lumea era ravasita de al doilea razboi mondial si cu putin timp inainte de moartea poetei a carei tristete exprimata in versuri ar fi putut sa aiba legatura cu o presimtire rea. Oare aceasta si-a prevazut moartea? Poeta si avocata Magda Isanos a avut un destin tragic marcat de cele doua razboaie mondiale si de o lunga suferinta urmata de o moarte prematura, la doar 28 de ani. Magda a suferit de poliomielitain din frageda copilarie, iar dupa nasterea fiicei sale, Elisabeta in 1941 boala a recidivat si s-a agaravat provocand niste reactii autoimune fatale