Sintagma călinesciană „poetul nepereche” a fost, la vrmeea ei, o metaforă ca ate2tea altele prin care criticii eencearcă să scoată een evidență unicitatea unui scriitor. Din păcate, prin folosire exagerată, a devenit un clișeu. Și asta tocmai datorită faptului că foarte mulți dintre cei care eel comentează pe Eminescu nu sunt capabili să vadă dincolo de aceste clișee Am o eentrebare care, probabil, răme2ne retorică, de altfel Cum poate să nu-ți placă un scriitor dacă nu ai citit nici măcar a zecea parte din ce a scris. Sau, să eențeleg că noi, rome2nii, avem așa o intuiție a valorii și a frumosului eence2t este suficient să auzim un nume și să citim o poezie ca să ne dăm seama unde stă talentul? Precizare: Nu vreau să se simtă nimeni jignit sau atacat. Altă precizare: Nu sunt un apărător al operei eminesciene (de altfel, așa cum am mai spus-o, ceea ce este oricum valoros din punct de vedere literar, nu cred că are nevoie de „apărarea” cuiva) și Eminescu nu se află neapărat pe lista autorilor mei „preferați” (deși, mă simt nevoită să precizez că literatura nu se cataloghează een funcție de preferințele mele )