arbori
Copac antropomorf desenat in creion
Copacul iubirii, desen din anul 2003
Acum 10 ani am facut desenul de mai sus. Desi nu are cine stie ce valoare artistica, fiind unul dintre desenele mele primitive cu greseli de anatomie perspectiva si umbre inca il mai am tin la el pentru ca in acest desen a ramas incapsulat un sentiment din adolescenta.
Arborele iubirii, desen in pix
Acum dupa atatia ani am reluat ideea de atunci si am facut un desen, o pictura pictata cu cafea si in cele din urma un tablou in acrilice pe panza la care am lucrat ieri pana la 4 dimineata.
Arborerele iubirii copac antropomorf pictat cu cafea
Arborele iubirii, pictura acrilice pe panza
Luna si Diana, nud feminin, pictura din 2002 modificata pe calculator in GIMP
Acum 10 ani mi-am imaginat o femeie cu parul rosu cu breton si cu ochii verzi, un fel de reperzentare a zeitei Diana, stand goala in codru, in lumina lunii, langa izvor, sub teiul inflorit ale carui flori cad precum ploaia, ca niste lacrimi ale noptii ce lucesc in lumina lunii, alaturi de muza blonda a lui Mihai Eminescu ce sta tot langa izvor dar undeva mai departe si tine in mana o floare albastra si am pus pe hartie aceasta imagine din mintea mea dar fiind facuta la repezeala si cu materiale de proasta calitate pictura nu a iesit asa cum imi imaginam eu. Am facut aceasta pictura dorindu-mi ca imaginea idilica din mintea mea sa fie reala, sa fiu eu in codru sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos alaturi de aceasta femeie cu parul rosu pe care am numit-o Diana. Desi recunosc ca pictura de acum 10 ani nu este nici pe departe o capodopera am pastrat-o pentru valoarea ei sentimentala. De fiecare data cand privesc aceasta pictura imi imaginez ca sunt eu in codru, langa izvor, in bratele Dianei, pe genunchii ei, asa cum zicea si Eminescu in poezia Dorinta si pot sa o tin in brate si sa o sarut. Acum cateva zile am modificat aceasta pictura folosind programul GIMP iar mai sus este ceea ce a iesit, ceea ce am vrut eu sa transmit atunci, in 2002, imaginea idilica pe care Eminescu o descria in poezia Dorinta care a fost una dintre sursele mele de inspiratie pentru aceasta pictura.
Diana in lumina lunii pictura din anul 2002
Azi am desenat al doilea arbore al vietii, un arbore din vase de sange si cu cate un embrion care creste ca un fruct la capatul fiecarei ramuri hranindu-se cu sangele care circula ca seva prin copac.
Copacul, cu aspectul lui ramificat exista undeva in subconștientul oricărei ființe umane.Mulți oameni atunci când desenează un copac de fapt isi desenează propria personalitate. Copacul spune multe despre cel care l-a desenat si din acest motiv exista atâtea teste psihologice care includ pe langa desenele reprezentând figuri umane si desenarea unui copac.
Eu mă gândeam ca datorita faptului ca se asemăna ca forma cu neuronul copacul este preferat de subconștientul uman.Omul chiar daca nu a invatat si nu i-a spus nimeni care e forma celulelor care îl fac pe el sa gândească undeva in subconștientul lui știe. Probabil ca atunci când desenează un copac omul de fapt isi desenează proprii neuroni. Omul simte intr-un mod inconștient ca aceea este forma celulelor datorita cărora el are propria conștiința, gândește simte, poate lua decizii etc.. si face aceasta asociere intre copacul pe care îl desenează si propriul eu fara sa isi dea seama in mod conștient.
S-ar putea ca aceasta asemănare dintre copac si neuron sa meargă chiar mai departe si pădurea sa funcționeze ca un imens țesut nervos, sinapsele fiind legăturile dintre rădăcinile arborilor. Marioara Godeanu a pus in evidenta fenomenele de comunicare la plante, fenomene legate de inteligenta vegetala. Deși noi oamenii vedem plantele ca pe niște simple elemente de decor se pare ca si plantele gândesc. Marioara Godeanu a descoperit ca atunci când un copac este tăiat acesta emite un semnal care este recepționat de întreaga pădure.
Desenul de mai sus reprezintă pădurea mea mentala, cu arbori care comunica intre ei prin fenomene de natura electrica si electrostatica asemănătoare influxului nervos.
>
Copacul, cu aspectul lui ramificat exista undeva in subconștientul oricărei ființe umane.Mulți oameni atunci când desenează un copac de fapt isi desenează propria personalitate. Copacul spune multe despre cel care l-a desenat si din acest motiv exista atâtea teste psihologice care includ pe langa desenele reprezentând figuri umane si desenarea unui copac.
Eu mă gândeam ca datorita faptului ca se asemăna ca forma cu neuronul copacul este preferat de subconștientul uman.Omul chiar daca nu a invatat si nu i-a spus nimeni care e forma celulelor care îl fac pe el sa gândească undeva in subconștientul lui știe. Probabil ca atunci când desenează un copac omul de fapt isi desenează proprii neuroni. Omul simte intr-un mod inconștient ca aceea este forma celulelor datorita cărora el are propria conștiința, gândește simte, poate lua decizii etc.. si face aceasta asociere intre copacul pe care îl desenează si propriul eu fara sa isi dea seama in mod conștient.
S-ar putea ca aceasta asemănare dintre copac si neuron sa meargă chiar mai departe si pădurea sa funcționeze ca un imens țesut nervos, sinapsele fiind legăturile dintre rădăcinile arborilor. Marioara Godeanu a pus in evidenta fenomenele de comunicare la plante, fenomene legate de inteligenta vegetala. Deși noi oamenii vedem plantele ca pe niște simple elemente de decor se pare ca si plantele gândesc. Marioara Godeanu a descoperit ca atunci când un copac este tăiat acesta emite un semnal care este recepționat de întreaga pădure.
Desenul de mai sus reprezintă pădurea mea mentala, cu arbori care comunica intre ei prin fenomene de natura electrica si electrostatica asemănătoare influxului nervos.
