natura statica

O banala natura moarta, pictura tempera

Eu deobicei nu pictez vaze cu flori din doua motive: 1 pentru ca aproate toti artistii defuncti si contemporani au abordat acest subiect 2 pentru ca o floare rupta este o floare moarta si prefer sa vad florile vii in mediul lor natural, nu rupte si puse in vaza.

Astazi totusi am facut si o vaza cu flori pentru ca foarte multi oameni vor sa vada asa ceva si m-au rugat sa fac.

Oul si sfera, desen in creion

Am facut acest desen simplu dar plin de intelesuri azi jucandu-ma cu un creion si o hartie.  Am desenat un ou si o sfera, oul si sfera despre care scria si Nichita Stanescu.

Natura statica

Am făcut aceasta banala natura statica in creion la 17 ani când eram in liceu si ma pregăteam sa dau la arte si trebuia sa fac naturi statice, așa cum cer cadrele didactice de acolo, aceleași obiecte banale redate fidel, aproape fotografic, cu aceleași lumini si umbre pe ele iar si iar de mii si mii de ori realizate de atâtea generații de studenți in aceeași maniera rigida. Natura statica este unul dintre laitmotivele școlilor de arta, unul dintre paturile lui Procust folosite pentru a zdrobi creativitatea si originalitatea elevilor si studenților de la arte.

Pe cine in afara de elefanții universitari si școlari cu ochelari de cal care nu au alt rol decât acela de a împiedica tinerii sa se exprime liber prin arta si sa dea naștere la opere de arta cu adevărat noi si originale si de a distruge creativitatea ar mai putea interesa o natura statica daca mii si mii daca nu chiar milioane de naturi statice care seamănă izbitor de mult una cu alta au fost create pana acum?

Oare ce rost o avea in ziua de azi ca un artist sa redea fotografic niște obiecte de mii si mii de ori atâta timp cat in ziua de azi aproape ca nu exista om care sa nu aibă un telefon cu camera sau un aparat foto si sa le poată fotografia intr-o secunda? Sa zicem ca natura statica este utila pentru a observa umbrele si perspectiva dar a face numai naturi statice,  cum se face in multe scoli de arte, este nu numai inutil ci si daunator pentru libertatea de creație a artistului si pana la urma pentru ceea ce este chiar esența artei adevărate: originalitatea, inovația, acel ceva care face ca o opera de arta sa fie ceva unic si nu o imitație sau cum spun nemții un kitsch (In limba germana kitsch înseamnă imitație deci pana la urma orice vaza cu flori si orice natura statica ce reda in mod fotografic niște obiecte banale si seamănă izbitor de mult cu ceea ce au făcut mulți alții se poate numi un kitsch).

De când s-a inventat fotografia pictura nu mai trebuie sa imite natura așa cum este ea si obiectele banale pe care le vede pictorul. Cine face asta mai bine si-ar cumpăra un aparat foto performant si s-ar apuca de fotografie artistica.

Natura statica de  la cursul pregatitor de la facultatea de arte Natura statica facuta la cursul de la facultatea de arte plastice

Acestea sunt doua naturi statice pe care le-am facut in august 2006 la cursul pregătitor  de la facultatea de grafica din cadrul Universitatii de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”.

Desenele sunt banale si plictisitoare dar asta ne-au pus sa facem acolo: sa facem aceleasi naturi statice si portrete pe care le-au facut si altii inaintea noastra de atatea ori, in acelasi stil. Ei încearcă sa impună o anumita maniera de a desena si de a picta zdrobind originalitatea si limitând libertatea de creație si de exprimare prin arta. Mie de exemplu imi ziceau sa folosesc numai linii drepte in desen si sa le evit pe cele curbe. Mi-au zis si niste fosti profesori care nu au rezistat in facultatea aia infecta ca la facultatea de arte plastice nu intra cei mai talentați ci cei mai obedienți, cei mai ascultători dintre candidați care fac ca niște robotei doar ceea ce le car altii devenind niste viermi umili, fara personalitate, niste slugi care ii pupa in fund pe elefanții universitari care nu suporta ca un tanar talentat sa se afirme in arta având propriul lui stil. La acel curs ne puneau sa facem numai naturi statice si portrete si numai in stilul impus de ei.

Mai jos este un portret pe care l-am realizat tot acolo.

Fotografii-0723

Ne-au pus sa lucram după model dar aveam niște modele după care nimeni nu ar fi lucrat de plăcere. Erau muncitori zilieri, fochiști, maturatori de străzi si tot felul de oameni ai străzii. Erau numai barbati, erau respingători de iți era scârba sa te uiți la ei si erau si libidinoși si scârboși. Unul dintre ei îmi făcea mereu cu ochiul si se strâmba la mine când il desenam si tot încerca sa ma convingă sa ma duc cu el nu știu unde după curs si trăgea de mine si mai era unul care îmi tot dădea numărul de telefon si insista sa-l sun. Măcar daca ar fi fost niste femei frumoase dar erau numai barbati urați scârboși, nespălați si respingători. Mai era unul care fusese abuzat de un pedofil in copilărie si avea retard mental. Al lui este portretul din imagine. Aceasta a fost singurul model care nu a încercat sa-mi facă avansuri.

In toamna am dat examenul de admitere dar nu am luat. Erau 25 de locuri si peste 1000 de candidați. Inca din prima zi a cursului pregătitor mi-am dat seama cine o sa intre si cine nu. Erau câteva persoane pe care profesorii le luau si discutau in particular, intre 4 ochi, fara sa știe restul ce discutau. Acele persoane au intrat. Erau preferații lor de la început, păreau sa-i cunoască chiar din timpul liceului. Cum la arte subiectivitatea e foarte mare aceste persoane deși aveau desene si picturi banale si mult mai puține decât ale mele au intrat.

Intr-un fel îmi pare bine ca nu am intrat acolo ca nu as fi suportat sa intru in clădirea aia darapanata care risca sa cada oricând (acum vad ca au renovat-o dar in 2006 arata ca o ruina) si sa dau nas in nas cu acele modele mizerabile in fiecare zi timp de 3 ani si sa ma mai frece si profesorii aia sclerozați care nu fac altceva decât împiedica tinerele talente sa se afirme impunandu-le stilul lor vetust sobru si prăfuit de “arta”. De lucru pot găsi in domeniul asta si fara facultatea de arte.Daca vede angajatorul ca am talent nu se mai uita ca nu am diploma de la UNARTE. Singurul avantaj ar fi fost ca puteam sa fiu membra a Uniunii Artiștilor Plastici si sa expun in sălile lor de expoziție dar nici măcar uniunea nu mai are multe săli in București si nu organizează cine știe ce evenimente culturale.