>Un sonet pe care Eminescu l-a scris amintindu-si de iubita pierduta pe veci

> Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii! Cobori încet… aproape, mai aproape, Te […]

Citeşte mai mult

Un sonet pe care Eminescu l-a scris amintindu-si de iubita pierduta pe veci

Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii! Cobori încet… aproape, mai aproape, Te pleacă […]

Citeşte mai mult