Gongila

Sappho pictura - Sappho painting

Maine este 8 martie, ziua femeilor sau mai bine zis ziua egalitatii de sanse dintre femei si barbati.

Cu ocazia zilei femeii m-am gândit sa reiau tema poetei Sappho si a insulei Lesbos, care dincolo de legendele despre homosexualitatea poetei si a fetelor care veneau la școala acesteia (lucru nesusținut de datele istorice si infirmat de faptul ca poeta a fost măritata si a avut o fetița si avea poezii in care vorbea despre bărbatul iubit comparandu-l pe acesta cu un zeu si toate fetele după ce erau școlite de aceasta paraseau insula pentru a se mărita, Sappho fiind cea care le iniția in arta de a fi femeie si le pregătea pentru casatorie si pentru o viața de familie armonioasa), a fost  in primul rând o insula a femeilor, unul dintre putinele locuri din acea perioada istorica unde femeile aveau dreptul de a trai așa cum vor, de a se gospodari singure si nu erau sub papucul barbatilor, cum se întâmpla in alte parți unde acestea nu aveau dreptul de a participa la activitățile comunitatii si părerea lor nu conta deloc, toate deciziile importante fiind luate de barbati. In multe societati femeia nu avea nici-un drept fiind tratata ca un animal si folosita doar pentru a naște si a creste copii. Multe femei erau casatorite cu forța cu barbati pe care nu-i iubeau si nu aveau dreptul de a decide nici măcar in ceea ce privește propria viața.

Deși doua cuvinte care definesc homosexualitatea feminina provin de la Sappho si insula ei se pare ca aceasta ar fi putut fi cel mult bisexuala având in vedere faptul ca a fost căsătorita cu un bărbat cu care a avut si o fetița, Cleis, a scris si poezii de dragoste referitoare la bărbatul pe care il compara cu zeul Ares si la un băiat care i-a furat inima (in Imn pentru Afrodita) si se pare ca s-a sinucis tot din cauza unui bărbat de care era îndrăgostita dar el nu o iubea. Nu știu in ce măsura a fost Sappho o “lesbiana” in sensul actual al cuvântului dar un lucru este cert, Sappho a fost o feminista, o femeie inteligenta care a luptat pentru scoaterea femeilor din statutul inferior in care erau împinse de către barbati si pentru educația lor. Sappho detesta femeile needucate si umile care acceptau un statut inferior, de sluga in casa bărbatului, nu realizau nimic si mureau in întunericul necunoașterii si lumea le uita si nu lăsau nimic in urma lor, poate doar copii.

Sappho le iubea pe fetele de pe insula dar probabil ca nu era o iubire sexuala. Ea le invata pe fete si pe femei sa fie unite, sa nu se urasca intre ele (lucru care contribuie si el la statutul inferior al femeii), sa se sustina una pe alta si sa pretuiasca tot ce e feminin, nu sa-si calce feminitatea in picioare in acest fel acceptand sa fie umilite si calcate in picioare.

Sappho a fost o artista care a susținut fetele talentate in munca lor de creatie si le-a ajutat sa-si exprime sentimentele prin poezie, muzica dans si alte forme de arta. Sappho a promovat valorile feminine si a ajutat tinerele fete sa-si dezvolte simtul estetic si multe alte calitati feminine si sa se pună in valoare in felul acesta.  Sappho iubea frumusețea si armonia.

Opera ei si a altor fete de pe insula a fost distrusa in mare măsura din cauza misoginismului maimuțoilor sălbatici care au urmat după ea. Creștinii si musulmanii in sălbăticia si in misoginismul lor au distrus o mare parte din ceea ce a creat Sappho si au inventat diverse legende despre viața ei. Sa nu uitam ca adepții religiilor abrahamice (creștinii si musulmanii) au fost cei care au ars biblioteca din Alexandria si au omorât-o pe Hypatia, o alta femeie geniala care se ocupa cu matematicile superioare si astronomia. Aceste religii intolerante agresive si misogine s-au răspândit ca un cancer in lume si au contribuit la decăderea civilizației pentru ca au la baza teorii de genul “crede si nu cerceta”, “femeia este inferioara si murdara”, Sodoma si Gomora si multe alte aberații de genul povestii cu omul facut in cateva zile din lut, o ideologie cu care milioane de oameni au fost intoxicați si îndobitociți. Stau si ma gandesc cat de nedrepta e lumea si cat de misogini nedrepti si intoleranti au fost cei care pana nu demult au condus lumea. Cat de nedrept este faptul ca femeia care in natura este mult mai importanta pentru supraviețuirea speciei decât bărbatul, specia putand supraviețui si daca e un mascul la mai multe femele, a fost si inca mai este disprețuita si călcata in picioare de unele societati patriarhale conduse de diversi pitecantropi care nu sunt cu mult mai evoluati decat un cimpanzeu. Sa nu uitam ca in faza inițiala a dezvoltării toti embrionii sunt femele indiferent de cromozomi urmand ca mai tarziu unii dintre ei sa se dezvolte in direcția masculinizării.

Cine stie cate opere de arta create de femei au fost fie distruse, fie luate de diverși barbati care le-au trecut pe numele lor. Se pare ca si Shakespeare a fost femeie pentru ca numai o femeie putea scrie texte de o asemenea sensibilitate.

In imaginea de mai sus este o pictura reprezentând-o pe Sappho alături de Gongyla pe care am facut-o acum cateva zile. Despre Gongyla am mai vorbit si in postările anterioare si nu are rost sa repet ca fost una dintre muzele poetei

Sappho - Oil on canvas painting

După ce am citit o poezie scrisa de Sappho care se potrivește foarte bine cu pictura in ulei de mai sus m-am gandit sa intitulez tabloul “Sappho si Gongila” Gongila a fost una dintre tinerele fete pe care Sappho le-a iubit.

M-am mai gândit si sa fac o expoziție intitulata “Sentimente safice”, expoziție la care vor participa toate desenele si picturile reprezentand-o pe Sappho precum si cele inspirate din poeziile acesteia, cu excepția tabloului de mai jos care s-a furat in timpul unei expoziții in 2008.

Mai jos este poezia de care vorbeam de mai sus, poezie in care apare numele Gongila. Poezia a fost scrisa după ce Gongila a parasit insula si pe Sappho si exprima dorul si tristețea poetei.

 

Te rog


Vino inapoi la mine , Gongila , in aceasta noapte ,
Tu , trandafirul meu , cu lira ta lidiana ,
Deliciul pluteste de-a pururi in juru-ti ,
O dorita frumusete.
Chiar si simplele tale straie imi fura privirea .
Sunt vrajita , eu cea care odata
Am fost parata zeitei nascute in Cipru ,
Dar pe care o implor acum
Sa nu lase vreodata ca vraja sa imi rapeasca gratia ,
Ci , mai curand, sa te aduca inapoi la mine ,
Pe tine doar din muritoarele femei ,
Aceea ce-mi doresc mai mult s-o vad.

Sappho - Oil on canvas painting

După ce am citit o poezie scrisa de Sappho care se potrivește foarte bine cu pictura in ulei de mai sus m-am gandit sa intitulez tabloul “Sappho si Gongila” Gongila a fost una dintre tinerele fete pe care Sappho le-a iubit.

M-am mai gândit si sa fac o expoziție intitulata “Sentimente safice”, expoziție la care vor participa toate desenele si picturile reprezentand-o pe Sappho precum si cele inspirate din poeziile acesteia, cu excepția tabloului de mai jos care s-a furat in timpul unei expoziții in 2008.

Mai jos este poezia de care vorbeam de mai sus, poezie in care apare numele Gongila. Poezia a fost scrisa după ce Gongila a parasit insula si pe Sappho si exprima dorul si tristețea poetei.

 

Te rog


Vino inapoi la mine , Gongila , in aceasta noapte ,
Tu , trandafirul meu , cu lira ta lidiana ,
Deliciul pluteste de-a pururi in juru-ti ,
O dorita frumusete.
Chiar si simplele tale straie imi fura privirea .
Sunt vrajita , eu cea care odata
Am fost parata zeitei nascute in Cipru ,
Dar pe care o implor acum
Sa nu lase vreodata ca vraja sa imi rapeasca gratia ,
Ci , mai curand, sa te aduca inapoi la mine ,
Pe tine doar din muritoarele femei ,
Aceea ce-mi doresc mai mult s-o vad.