craciun

Christmass painting

Craciunul sau sarbatoarea renasterii din perioada solstitiului de iarna

Azi este solstitiul de iarna, moment marcat de popoarele din vechime prin sarbatori ale renasterii soarelui din focul sacru. Pentru aproape toate poparele din emisfera nordica acest moment reprezinta inceputul unui nou ciclu al naturii si al vietii, craciunul si anul nou avand cate un corespondent in fiecare cultura. Dacii avau doua sarbatori mari, una in timpul solstitiului de iarna, din care in ziua de azi a ramas ignatul (ignition = aprindere, momentul aprinderii focului sacru, purificator), si celalta in timpul solstitiului de vara, care s-a pastrat in cultura populara ca noaptea de sanziene. Crestinii au deturnat si au confiscat sarbatoarea solstitiului de iarna transformandu-l in craciunul pe care aproape toti in sarbatorim in ziua de azi, fara sa stim ca este foarte posibil ca IIsus Hristos nici macar sa nu fi fost nascut pe 25 decembrie cum am fost invatati sa credem.

Azi cu ocazia solstitiului de iarna m-am gandit sa repostez lucrarile mele care au ca tema acest moment si ceea ce a reprezentat el pentru atatea popoare.

 

 

 

Afis stele de Craciun

Doua dintre lucrarile mele participa la expozitia de pictura Stele de Craciun, deschisa la cafeneaua Gloria Jean’s Coffees din centrul vechi. Este vorba despre un peisaj polar vazut dintr-o pestera de gheata si lucrarea ce are ca tema renasterea zeului soare din focul sacru, sarbatorita de oamenii din vechime in perioada solstitiului de iarna, inainte ca acest moment sa fie confiscat de crestini.

Vernisajul va avea loc maine la ora 19.

craciunul-sarbatoarea-precrestina-a-nasterui-zeului-soare-din-focul-sacru-solstitiul-de-iarna-si-steaua-nordului-sau-colul-morii-desen-facut-cu-pixul

Nasterea zeului soare din focul sacru al ignatului si steaua nordului, desen facut cu pixul

In ziua de azi pe 25 decembrie crestinii sarbatoresc nasterea lui IisusHristos dar inainte de raspandirea crestinisumui popoarele sarbatoreau nasterea zeului soare si începutul unui nou ciclu al naturii in perioada solstitiului de iarna. Dacii aveau doua sarbatoi mari care marcau solstitiul de iarna si solstitiul de vara, ignatul, sarbatoarea focului si a renasterii zeului si soare si  naturi si  sanzienele.

Oamenii din vechime ardeau un bustean (de aici si numele de ignat ignition = aprinderea focului) si sacrificau un porc in aceasta perioada si credeau ca focul sacru, purificator va arde toate relele din anul care s-a incheiat si va reaprinde soarele, dand nastere unui nou ciclu al vietii.

Pastorii aveau si un zeu mos care umbla cu un toiag si aducea daruri, nu daruri materiale ca Mos Craciun ci daruri spirituale si tot ei se ghidau dupa steaua nordului, simbolizata in traditia populara de colul morii, steaua cu 8 colturi intalnita si la noi si la popoarele scandinave alaturi de ren.

Crestinii doar au preluat si au deturnat taditiile si simbolurile precrestine, demonizând ceea ce nu si-au insusit (dragonul, Pan, zeul cu coarne, etc).

Iisus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie, iar crestinii nu au facut altceva decat sa inlocuiasca nasterea zeului soare si nasterea naturii,a unui nou ciclu solar si al vietii, cu nasterea lui fiului lui Dumnezeu.

Desenul de mai sus prezinta exact esenta acestei sarbatori stravechi, ideea de nastere, lumina, focul, soarele, steaua nordului, calauza a pastorilor si vestitoatre a acestui moment si viata, intr-un nou ciclu.