Femeia cu floarea soarelui, desen
Acum cateva zile am desenat o femeie cu parul lung si negru si cu ochii de o culoare deschisa, luminoasa, tinand in mana flori de floarea soarelui. dupa ce am terminat desenul am observat ca chipul ei imi pare cunoscut, probabil din vise.
O imbratisare, desen in creion
Sunt in bratele ei, lipita de ea si vad dorinta in ochii ei. Ea este mai inalta decat mine si ma tine strans in brate, este hotarata si stie ce vrea, ma vrea pe mine, iar eu simt fiorul dulce al iubirii, tremur de emotie si ma pierd in fata ei. Ea nu da inapoi si ar face orice ca sa fie langa mine.
Atat desenul cat si povestea din spatele lui s-au nascut din imaginatia mea, fiind rodul impletirii amintirilor mele cu diverse ganduri si dorinte. Am facut desenul in acest weekend cu gandul la iubirea pe care nu o am.
Poveste de dragoste desenata, compusa din „Copacul sarutului”, o miniatura pictata cu cafea si un desen despre primavara, frumusete si iubire facut cu pixul
Probabil ca v-am exasperat cu redundanta din desenele mele si prezenta care se repeta in mod obsesiv atat in desenele pe care le fac si le postez mereu cat si in visele mele si desi nu o cunosc in viata de zi cu zi si nu stiu daca exista undeva in lumea asta, in visele mele o simt mereu alaturi de mine, calda si iubitoare, insotindu-ma mereu. Acestea sunt desenele mele prin care am incercat sa redau chipul ei desenandu-ma si pe mine alaturi de ea. Unele sunt mai reusite, altele mai putin reusite, dar nu asta conteaza pentru mine ci ideea, sentimentul incapsulat in aceste creatii precum esentele tari in sticlute mici. Toate desenele au fost realizate cu gandul la ea si nu pentru bani sau faima si probabil ca multi ma injura sau rad de mine cand le privesc dar mie nu-mi pasa.
Oare ea exuista undeva? Oare cine o fi ea? Aceste intrebari fara raspuns nu-mi dau pace cateodata. O caut in vise, o caut in desene, o caut in mintea mea si ma intreb mereu: Oare unde o fi ea?
Acestea sunt schitele mele reprezentand-o pe Corina, muza poetului Ovidiu, asa cum este ea descrisa in Amores. Ceea ce nu mi-a placut in poezia aceea este faptul ca poetul pare sa descrie un viol spunand ca Corinna s-a opus cand acesta incerca sa o dezbrace dar pana la urma a fost cucerita si invinsa a trebuit sa cedeze. Desi noi acum credem ca romanii erau mai civilizati decat alte popoare pe care le numim „barbare” acestia erau cat se poate de grosolani. La romani violurile erau la ordineaz zilei si barbaria era mult mai mare decat credem noi in ziua de azi si din acest motiv ei, la fel ca si grecii, venerau personaje de genul lui Zeus (zeitate inspirata dintr-un model real) care violau nenumrate femei si una doua ridicau pumnul sau sabia
Azi am mai desenat un portret al Siminei din nuvela Padureanca a lui Ioan Slavici. In amebele desene Simina are lacrimi in ochi deoarece am vrut sa redau sentimentul de tristete ce pluteste in atmosfera nuvelei, dar si faprtul ca Simina era o fata sensibila si plangacioasa, iar spicele din bratele ei simbolizeaza graul, elementul in jurul caruia se invarte intreaga actiune a nuvelei (secerisul, moraritul).
