Monthly Archives: septembrie 2015

O pictura in acrilice pe panza despre o iubire fragila, in bataia vantului, pe o baza instabila, o poveste trista, tomnatica despre doua fiinte fragile ce se  iubesc desi totul pare sa fie impotriva iubirii lor.

O pictura in acrilice pe panza despre o iubire fragila, in bataia vantului, pe o baza instabila, o poveste trista, tomnatica despre doua fiinte fragile ce se iubesc desi totul pare sa fie impotriva iubirii lor. Ele se iubesc si iubirea este tot ce au. Imbratisate pe un teren instabil ele inca mai rezista in bataia crancena a vantului, avandu-se una pe alta. Oare va supravietui iubirea lor in lumea potrivnica sau se vor prabusi amandoua in abis?

Pictura de mai sus participa la salonul de toamna organizat de Cenaclul Tuculescu la Cercul Militar National, sala foaier. Vernisajul are loc azi la ora 18. Expozitia este deschisa pana pe 11 octombrie.

Salonul de toamna organizat de Cenaclul Tuculescu la Cercul Militar National

Salonul de toamna organizat de Cenaclul Tuculescu la Cercul Militar National

Sigillaria in amurg, pictura ulei pe panza

Sigillaria in amurg, pictura ulei pe panza

Ieri am pictat acest arbore preistoric din genul Sigillaria, disparut de acum 254 de milioane de ani. Arborii din genurile Sigillaria si Lepidodendron au crescut in mlastinile enorme din carbonifer. Radacinile si partea de jos a trunchiului erau sub apa. Cresterea lor era foarte rapida, in doar cativa ani acestia ajungand la inaltimi peste 30 m. Sigillaria avea o tulpina. verde, elastica, neramificata sau cu o singura ramificatie, ca in pictura de mai sus. Pe  vremea aceea, datorita faptului ca Pamantul era mai mic, gravitatia era mult mai slaba, permitand arborilor din genurile Sigillaria si Lepidodendron sa creasca pana la inaltimi foarte mari, fara a se prabusi sub propria greutate, cum s-ar intampla daca acestia ar creste in ziua de azi.

Marea invazie, pictura ulei pe panza

Marea invazie, pictura ulei pe panza

Ei sunt multi si precuum o armata numeroasa vin spre noi. Cei mai multi dintre ei sunt barbati in putere, numai buni de trimis pe front. Ei vin dintr-un iad dominat de razboaie si orori, unde moartea pluteste in aer, violenta e „sfanta”, crimele se comit in numele lui Dumnezeu si foametea intregeste peisajul dezlolant, lasand in urma doar ruine fumegande si cu teama ne intrebam oare cat de pasnice sunt gandurile lor. Noi nu stim cine sunt ei si cu ce ganduri vin. Unii dintre noi ii privesc cu mila altii cu frica.

La baza acestui tablou sta un subiect de actualitate despre care prefer sa nu vorbesc

Dorinta, pictura acrilice pe panza

Dorinta, pictura acrilice pe panza

Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,

Versurile de mai sus m-au inspirat in toamna anului 2000, la fel cum m-au inspirat si acum, dupa 15 ani, sa pictez imaginea muzei poetului in mijlocul naturii. Am pictat-o imaginandu-mi ca sunt eu in codru, langa ea, in locul poetului, dorindu-mi sa fiu eu in bratele ei, sub teiul inflorit, sa pot sa o simt alaturi de mine.