istoria artei mele

Acesta este tabloul pe care l-am intitulat „O fantezie”. Despre acest tablou si mai ales despre gandurile si trairile care m-au determinat sa-l fac am mai scris de nenumrate ori pana acum. Pana sa fac tabloul de mai sus am facut destul de multe schite si chiar si o alta pictura pornind de la aceeasi idee: doua fete intr-un decor oniric, cosmic, de o frumusete nereala, stand goale in lumina galaxiilor, departe de Pamant, printre sfere, una dintre ele avand aripi albastre de fluture si o floare in par. Trecand peste latura artistica aceste desene si picturi au o inestimabila valoare sentimentala pentru mine, chiar daca nu sunt niste capodopere si altii nu le-ar aprecia. Pentru mine cel mai mult conteaza sentimentul, emotia pe care am trait-o cand le-am creat si mai ales atunci nu-mi pasa ca am facut ceva care nu respecta anatomia sau regulile de compozitie. Tot ce conta pentru mine atunci era sa ma exprim, sa ma eliberez, asa cum alte fete care scriau poezii sau jurnale nu le scriau visand sa scoata carti care vor ajunge best seller si sa ramana in istorie ca mari poete sau scriitoare, ci doar ca sa-si exprime trairile ascunse, toate lucrurile despre care nu puteau discuta cu altii pentru ca ar fi fost judecate.
Pana acum am facut peste 3880 de desene si picturi si nu pentru a deveni celebra, pentru a ma umple de bani sau pentru a face o cariera din arta ci pentru a ma elibera, pentru a da viata viselor mele de iubire si nu pot renunta la desenele si picturile mele vechi asa cum altii nu ar putea renunta la iubirea vietii lor. Da, in aceste desene si picturi este ea, iubirea pe care nu am avut-o niciodata pentru ca nu mi-a fost permis sa o am, pentru ca societatea m-ar fi judecat ca pe o criminala daca as fi incercat macar sa o caut.

In 2003 am facut cele doua desene de mai sus. Au fost primele pe aceasta tema dupa care a urmat pictura de mai jos. Si acum imi amintesc cat de singura ma simteam si cat de mult imi doream ca femeile pe care le desenez sa fie reale. Initial m-am desenat pe mine (femeia blonda intoarsa cu spatele) in fata unei zeite a primaverii cu aripi de fluture si o floare albastra in par dupa care am schimbat personajele, blonda fiind inlocuita de o bruneta care seamana cu fata cu parul lung si negru care aparea in visele mele din adolescenta desi nu am intalnit-o niciodata.

Tebuie sa recunosc ca m-a inspirat putin si Boris Vallejo cu Gemenii lui. Am fost indragostita de femeile atletice din picturile lui Boris Vallejo si de amazoanele lui Luis Royo in adolescenta si stilul lor m-a influentat putin.

 Acestea sunt desenele si picturile pe care le-am realizat in 2005. In acel an am inceput sa realizez mult mai bine corpul feminin, desenele si picturile mele parand vii.

 In anul 2005 am terminat liceul, iar poezia „Din valurile vremii” de Mihai Eminescu a fost unul dintre subiectele mele de la examenul de bacalaureat. Cele doua desene si pictura de mai sus au fost realizate in vara anului 2005, dupa ce am dat bacalaureatul la romana, fiind inspirate din poezia mai sus amintita.Si acum imi aduc aminte trairea pe care am avut-o acnd am citit acea poezie. Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa simt si eu dorul imens pe care l-a simtit poetul cand a scris-o. Parca o vedeam pe acea fata pe care Eminescu o pomenea in majoritatea poeziilor lui, acea copila cu parul de aur, iubita lui din adolescenta, prima si marea lui iubire, fata care a murit la doar 19 ani lasandu-l atat de indurerat. Parca vedeam imaginea ei fantomatica printre stele si valuri albastre si la fel ca si poetul imi doream sa o pot scoate de acolo, sa pot sa o simt in bratele mele si sa o sarut.

Imaginile de mai sus sunt alte desene si picturi inspirate din poeziile lui Mihai Eminescu pe care le-am facut atunci

 Tot in 2005 am realizat desenele si picturile din seria „Simfonia iubirii”

Lucrarile de mai sus, o pictura in tempera si un desen in pix avand ca tema iarna au fost expuse la primaria sectorului 2 in decembrie 2004 dupa care un „impresar” in care aveam incredere le-a dus la o alta expozitie in alt oras unde s-au si vandut dar banii nu au ajuns niciodata la mine. Asta a fost o invatatura de minte pentru mine sa fiu mai independenta, sa nu ma mai bazez pe nimeni si sa ma ocup eu de inramarea tablourilor si de gasirea salilor de expozitie