Privesc picturile mele despre zbor si avioane si ma afund in nostalgia zborului.

Imi e dor sa zbor si retraind experienta zborului am pictat avioane si orase vazute de sus, un avion zburand deasupra Bucurestiului, un zbor spre Timisoara si un avion pe cerul unei nopti cu luna plina. De ce am ales Bucurestiul si Timisoara? Pentru ca pe ruta Bucuresti- Timosoara am zburat cel mai des si nu pot uita primul zbor din viata mea, cand am zburat prima data spre Timisoara, un zbor scurt dar de neuitat.

Fiecare zbor a fost unic, o experienta deosebita, irepetabila. Am zburat si ziua, dar cel mai des am zburat noaptea cand am avut ocazia sa vad universul cu toate constelatiile, mult mai bine decat se vad de jos, orasele cu iluminatul lor public sau muntii luminati de luna. Am zburat foarte des si dimineata devreme sau seara tarziu si am avut ocazi a sa vad lumina rasaritului inaintea celor de jos care erau cufundati in intuneric sau seara acolo sus inca mai era lumina si vedeam soarele la apus in timp ce jos era noapte si se vedeau doar luminile din orase, asa cum se vede si Timisoara in pictura mea

• 

• 

• 

Mai ales acum, cand nu mai putem zbura ca inainte ne-a ramas doar amintirea zborului dorul de a vedea iar lumea de sus, de dincolo de nori.

Eu in aceasta perioada cand majoritatea zborurilor sunt anulate din cauza covid-19 visez mereu ca zbor.

Pe langa picturi m-am gandit sa postez si fotografiile pe care le-am facut de acolo sus, din avion, in timpul zborurilor mele.

… am uitat sa spun ca si noul meu prieten inaripat isi doreste sa zboare.