Nu, nu sunt eu singura pictorita din tara asta care iubeste femeile si adora sa le picteze admirand frumusetea corpului feminin, sunt doar prima care a avut curajul de a recunoaste deschis acest lucru. Recent am cunoscut o pictorita care picteaza si ea nuduri feminine dar nu ar recunoaste pentru nimic in lume ca se simte atrasa (si) de femei

Azi am aflat despre expozitia unei pictorite care admira si ea frumusetea corpului feminin si iubeste feminitatea, cel putin in pictura, dar este casatorita cu… un barbat. Desi ea mi-a zis ca prefera barbatii si ii place doar sa picteze femei este posibil ca totusi sa fie bisexuala atata timp cat nudurile ei emana atat de multa senzualitate incat si eu simt o dorinta puternica de a le atinge. Am vorbit si cu patronul localului unde se organizeaza expozitia si inainte de toate acesta m-a intrebat… daca sunt majora si daca pot avea „o discutie intre 4 ochi si nu pe messenger” cu el. Oare de ce? Cred ca puteti sa va dati seama si singuri in ce conditii mi-ar fi organizat si mie o expozitie acolo… De ce nu are ursul coada si femeile sunt discriminate daca nu au relatii cu anumiti barbati? Nu dau nume dar probabil ca persoanele respective se vor recunoaste in aceasta postare.

Nu este prima data cand cunosc o femeie care admira in secret femeile, fara sa-si recunoasca propria bisexualitate, considerand probabil ca este ceva gresit in ea, un pacat de moarte. Cunosc foarte multe femei care admira frumusetea corpului feminin, se uita dupa alte femei pe strada si picteaza tot femei dar doar doua dintre ele au recunoscut macar fata de propria persoana ca se simt atrase (si) de femei, restul isi negau aceasta latura, incercand sa para ceea ce vrea societatea de la ele, nu ceea ce sunt ele cu adevarat.

In timp ce lesbienele reprezinta doar 2% din populatia feminina, mai putin decat barbatii homosexuali care sunt 4% din populatie, 20% dintre femei sunt bisexuale (sau chiar mai mult, existand si oameni de stiinta care sustin teoria conform careia toate femeile care se cred heterosexuale sunt de fapt bisexuale), aproape dublu fata de procentul barbatilor bisexuali, dar foarte putine isi cunosc si isi accepta aceasta latura. Foarte multe persoane bisexuale isi ascund atractia fata de persoanele de acelasi sex in societatea homofoba in care traim si cand e vorba de femei, acestea ajung pana la urma sa aiba o relatie cu un barbat de care depind si nu cu o femeie pentru ca se gandesc ca numai o relatie cu un barbat le poate asigura succesul in societate atata timp cat puterea financiara e in mana barbatilor si tot barbatii sunt cei care ajung sa ocupe functii importante.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La noi in tara feminismul e mort, fiind înlocuit de un pseudofeminism care scoate in fata femei care au ajuns „femei de succes” nu prin munca si forte proprii ci prin barbatii cu care au avut relatii in timp ce toate prietenele mele care dintr-un motiv sau altul nu au sot/iubit (unele dintre ele hetero care nu si-au gasit „printul”) nu au nici locuri de munca sau in cel mai bun caz au locuri de munca unde muncesc pana la epuizare pentru salariul minim sau doar putin peste si se tarasc de pe o zi pe alta zbatandu-se intr-o saracie lucie sau traiesc pe banii parintilor. Vedem mereu la televizot tot felul de vedete, cantarete, actrite, femei de afaceri si femei care pretind ca fac cariera in diverse domenii dar toate au in spate cate un sot sau cate un iubit om de afaceri sau cu o functie importanta, in timp ce femeile care muncesc si inca mai spera ca vor realiza ceva prin forte proprii mor in saracie si anonimat. Si eu muncesc foarte mult si la cat muncesc, daca succesul unei femei intr-adevar ar fi depins de munca ei si nu de barbati, as fi fost acum mult mai cunoscuta si plina de bani dar ma lupt cu morile de vant cu un loc de munca solicitant unde lucrez cu microorganisme periculoase pentru 1000 si ceva RON si cu nenumarate incercari de a iesi in lume cu arta mea care se sfarsesc cu refuzuri de care ma lovesc mereu. Nenumarate galerii au refuzat sa-mi expuna arta, tocmai pentru ca prin arta mea exprim cu curaj ceea ce simt sau pentru ca nu suport ca patronii acelor locuri sa-mi faca avansuri si sa ma de afara in strada cu picturi cu tot cand ii refuz. Nu mai vorbesc de joburile la care am renuntat in momentul in care seful incepea sa se dea la mine. Oare de ce nu vedem NICIODATA in tara asta o femeie „de succes” care nu a avut niciodata sot sau iubit?

Recent m-am despartit de iubita mea pentru ca pur si simplu nu aveam unde sa locuim impreuna. Ea muncea din greu pentru un salariu putin peste salariul minim si nu avea nici casa, fiind nevoita sa doarma pe la rude si pe unde apuca iar eu locuiesc cu parintii in casa strabunicilor si ma tarasc de pe o zi pe alta din salariul de 1000 si ceva RON. Asa s-au incheiat si relatiile anterioare, din cauza presiunii societatii si a discriminarilor care se fac indirect, prin mijloace economice. Nu exista o lege care sa-mi interzica sa locuiesc cu o alta femeie dar societatea face totul ca sa nu ne permitem asta, sa nu avem nici macar banii de chirie si nici sa nu putem accesa un credit atata timp cat nu exista nici macar parteneriatul civil in tara asta. Iubita pe care am avut-o in 2013 avut si mai mult de suferit. Nu avea un loc de munca, fiind concediata dupa ce cei de acolo au aflat de orientarea ei sexuala, si a ajuns sa doarma in parcuri si pe sub poduri dupa ce a fost data afara din casa de familie. In conditiile astea nu e de mirare ca o bisexuala va alege un barbat si isi va ascunde mereu bisexualitatea gandindu-se ca o relatie intre doua femei nu va avea nicio baza si niciun viitor, ca vor ajunge amandoua sa doarma pe strazi si sa faca dragoste in boscheti.

Numai eu stiu prin cate am trecut si cat de lovita am fost de societate dar asta nu m-a facut sa dau inapoi si sa-mi pied curajul de a ma exprima liber prin arta mea.chiar daca asta ma costa.