portret de fata

Fata cu fluturele pictura fosforescenta

Fata cu fluturele pictura fosforescenta

 

Aceasta pictura pe care am creat-o miercuri este expusa la fostul palat al bursei, fost biblioteca nationala din centrul vechi, langa BNR, in cadrul Expo Bazar Art. Pictura este fosforescenta si prezinta un portret al naturii si al primaverii ce emana tinerete, prospetime si frumusete

Un chip inocent de fata cu maci rosii pictura tempera

Un chip inocent de fata cu spice de grau pictura tempera

Azi folosind doua bucati de carton de 18×14 cm de la o cutie de cereale am facut picturile de mai sus. Pur si simplu am pictat ce mi-a venit lasand pensula sa se joace libera pe carton. Nu am avut o idee in minte, doar am pictat foarte repede fara sa ma gandesc la o anumita imagine. Asa au luat nastere aceste doua portrete, aceste doua chipuri curate de fata intr-un decor natural, plin de viata si de prospetime, inconjurate de flori si spice de grau, doua chipuri ce emana puritate, prospetime si naturalete.

Vara de noiembrie sau muza adormita a poetului Lucian Blaga, pictura tempera

Azi am facut un tablou inspiat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga pornind de la desenul de ieri. Asa mi-o imaginez eu pe muza adormita a poetului in decorul montan descris in poezie, visand in lumina diminetii. Atat de frumoase sunt femeile cand dorm iar peisajul linistitor de munte se armonizeaza foarte bine cu somnul muzei poetului

Muza adormita a poeziei Vara de Noiembrie de Lucian Blaga desen in creion

Mai am un desen in pix inpirat de aceste versuri.

Vara de Noiembrie, desen in pix

Acestea sunt versurile care m-au inspirat, o superba poezie pe care am citit-o prima data pe vremea cand eram in scoala

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama –

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna –

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Universul din parul ei negru - Desen in pix inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga

Ieri uitandu-ma la o pictura veche datand din anul 2002, un portret cosmic al unei femei ideale cu stele si planete in parul ei lung si negru mi-a venit ideea sa mai fac un desen avand aceasta tema inspirata din poezia „Din parul tau” de Lucian Blaga, un portret de fata bruneta cu ochii albastrii si pielea alba, ca fata pe care o visam mereu in adolescenta. Mai jos este pictura din 2002.

Pictura din anul 2002 inspirata don poezia Din parul Tau de Lucian Blaga