Cum e viata de artist in plina pandemie de Covid-19

In aceasta perioada ar fi trebuit sa am expozitii si una dintre lucrarile mele, o lucrare despre pacea mondiala, ar fi trebuit sa faca parte dintr-o expozitie internationala dar din cauza raspandirii Covid-19 si ma ales a masurilor disperate, primitive, exagerate si in primul rand INEFICIENTE de carantina trebuie sa stau numai in casa ca si cum as fi infectata si foarte contagioasa si simplul fapt ca ies putin afata ar pune in pericol viata unor oameni. Poate am si fost infectata pana acum si m-am vindecat si nici nu am stiut.

Am mai vorbit intr-o postare anterioara despre faptul ca intre 10 si 16 februarie am lucrat la o farmacie situata undeva aproape de autogara militari si am interactionat cu aproximativ 2000 de oameni dintre care foarte multi aveau o boala care dadea dureri foarte mari de cap, inflamatie la nivelul sinusurilor, urechi infundate cu tiuituri si senzatii de discomfort la nivelul gatului. Printre acesti oameni era si un strain cu o durere foarte mare de cap. La sfarsitul saptamanii farmacista a avut acelasi simptome si a fost la un pas de a chema salvarea. O durea foarte rau capul, avea ameteli si o stare groaznica de oboseala si mucus in gat. Dupa inca o saptamana, pe 20 februarie am avut si o senzatie de discomfort la nivelul gatului si a inceput sa ma doara foarte rau capul. Am avut o durere cumplita de cap si eram vanata la fata. Am folosit machiajul ca sa nu se vada cat de vanata sunt. Aveam sinusurile inflamate si urechile atat de infundate incat nu mai auzeam cu ele. Nasul era si el inflamat dar nu era infundat ca sa nu mai pot respira pe el si nici nu curgea ca o fantana, cum patesc de fiecare data cand mai culeg cate un rhynovirus. Cu toate acestea nu mai siteam mirosul si desi sunt foarte deranjata de fumul de tigara atunci nici macar nu mai simteam cand cineva fuma langa mine. Ma simteam epuizata dar am dat vina pe oboseala acumulata de la cele 2 joburi pe care l-am avut. In ziua aia mi-am facut ceaiuri peste ceaiuri dupa care am mers la un vernisaj pe care il aveaam. Acolo am dat mana cu cineva si persoana aia a zis ca sunt foarte calda, ca imi frige mana. A doua zi am avut o diaree, dupa care simptomele au disparut si am crezut ca nu a fost nimic. Am crezut ca sunt perfect sanatoasa pana cand am observat ca persoanele cu care intram in contact incep sa se imbolnaveasca si s-a imbolnavit si oameni care nu ieseau din casa sau din birou. Oamenii incepeau sa tuseasca si sa faca febra. Am ramas (aparent) sanatoasa dar contagioasa timp de 3 saptamani si am contaminat cel putin 10 oameni fara sa-mi dau seama ca as putea fi purtatoare de ceva. Pe 27 februarie tata a inceput sa aiba aceeasi durere de cap insotita de senzatia aia de infundare la nivelul sinusurilor si pierderea mirosului pe care am avut-o si eu, a facut febra si a inceput sa tuseasca. Tusea si avea senzatii de greata cand tusea. A tusit timp de 5 saptamani si parea sa nu-i mai treaca. Pe 8 martie mama a facut febra dupa care a avut dureri foarte mari in piept si senzatii de sufocare si a chemat salvarea dar a fost diagnosticata cu atac de panica. S-au imbolnavit si cativa colegi de serviciu, o eleva de liceu, inca 2 prietene, si cel putin 2 perosane de la vernisajul de pe 20 februarie. Atunci m-am gandit ca ar putea fi ceva contagios. M-am gandit ca ar fi o gripa iar eu avand vaccinul antigripal facut nu am facut boala dar am devenit purtatoare si am raspandit-o, fiind o tulpina putin diferita de cea din vaccin. Pe 2 martie am fost la OSIM sa depun o cerere pentru o expozitie de pictura iar pe 9 martie am aflat ca una dintre angajatele de acolo a fost confirmata recent cu cornavirus. Am vrut sa ma testez si eu dar am fost refuzata la testare pe motiv ca contactul nu a fost suficient de apropiat, ca ar fi trebuit sa stau ore intregi in biroul ei sau sa ma pup cu ea ca sa iau virusul. Mai am o prietena care are simptome tipice de coronavirus de pe 5 februarie. Nu se fac testari si cat timp nu se fac testari nu stimp cate cazuri au fst si sunt, ne bazam doar pe date false.

Sunt de 10 ori mai multe cazuri usoare ale bolii care trec neobservate si nedepistate si datele sunt falsificate fiind umflata rata mortalitatii prin efectul de proba. Doar cazurile severe sunt testate in timp ce asimtomaticii si cei cu forme usoare al bolii, desi sunt mult mai numerosi (a se vedea rezultatele testarilor de pe nava Diamond Princess si dintr-o inchisoare americana) nu ajung sa fie testati si nu exista in statistici.

Oameni buni treziti-va. Carantina nu e buna de nimic cand e vorba de stoparea raspandirii, dovada fiind numarul din ce in ce mai mare de cazuri noi si sumele colosale stranse din amenzi. E imposibil sa convingi 20 de milioane de oameni sa stea numai in case, e imposibil si nefezabil. Cine pazeste atatia oameni? Am avea nevoie de milioane de politisti si jandarmi pe care nu avem de unde sa-i luam. Se vorbeste mereu de presiunea enorma care s-ar face pe sistemul medical in cazul unui val de imbolnaviri scapat de sub control dar nu se vorbeste despre presiunea enorma pe care carantinarea intregii populatii o pune pe fortele de ordine care pur si simplu nu mai fac fata. Sunt dezamagita de rezultatul dezastruos al masurilor de carantina in urma carora numarul de cazuri noi pe zi nu e este cu mult mai mic decat in Suedia unde nu s-au luat asemenea masuri si tinde sa creasca.

Am crezut si eu in aceste masuri. Am crezut ca vom limita raspandirea si vom avea 0 cazuri dar nu am reusit sa eradicam boala. Am reusit doar sa ne prelungim suferinta, boala lunga moarte sigura. Noi ne distrugem economia si viata sociala prin masuri de carantina in timp ce virusul tot se raspandeste. Virusul nu poate fi oprit prin masuri primitive si nefezabile de carantina. Cel mai bine ar fi daca ar fi testata toata populatia si ar fi carantinate DOAR persoanele infectate in centre de carantina, ceea ce nu se face.

Publicat de

Ma numesc Corina Chirila si obisnuiesc sa desenez si sa pictez de cand aveam 13-14 ani.Nu am facut niciodata studii de specialitate si am ales un alt drum in viata mea profesionala dar pentru mine pictura va ramane cea mai placuta modalitate de petrecere a timpului liber si cel mai frumos mod in care eu imi exprim cele mai profunde trairi. Imi place sa astern pe carton, hartie, panza toate sentimentele mele, toate dorintele si fanteziile mele, toate lucrurile la care aspir dar nu pot sa ajung, toate lucrurile la care pot doar sa visez.

2 gânduri despre „Cum e viata de artist in plina pandemie de Covid-19

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s