Pe 8 martie am pictat o zeita fecioara a perimaverii, o Kore, o Persephona juvenila si inocenta si mergand pe o linie diferita de ceea ce am facut pana acum am preferat sa o pictez fara chip, impersonala, misterioasa, astfel incat oricine sa se poata regasi in ea.

Desi este apreciat de critici, fiind unul dintre subiectele care pot pune in valoare talentului unui artist, portretul nu prea este gustat de publicul larg decat intr-o singura situatie, atunci cand inseamna ceva pentru omul care il priveste, cand repreznta pe cineva, cand in chipul pictat se poate regasi pe sine sau poate vedea imaginea celor dragi sau a unui om pe care il admira. Majoritatea oamenilor isi doresc portrete ale lor sau ale persoanelor importante din viata lor. Am facut si fac portrete la comanda dar atunci cand pictez chipuri care nu inseamna nimic pentru privitor acestea sfarsesc prin a nu fi privite, oricat de frumoase ar fi, ba chiar un chip foarte armonios si estetic ar putea face anumite persoane sa se simta frustrate pentru ca nu arata ca personajul pictat.

Totusi daca privesc atent pictura mea parca se observa un chip pe care l-am redat in mod involuntar, chipul unei tinere cu trasaturi asiatice care zambeste in timp ce ochii ei sunt inchisi. Subconstientul mi-a scos prin aceasta pictura un chip. Oare cu cine ar putea sa semene?