Suntem toti pe scena dar oare avem si spectatori sau doar trecatori prea ocupati ca sa mai aiba timp de altceva in afara de ale lor? Toti vorbim dar nimeni nu mai asculta, toti facem circ in felul nostru dar nimeni nu rade, toti face spectacol dar nimeni nu ne priveste, toti scriem dar nimeni nu citeste, toti postam dar nimeni nu se mai uita la postarile noastre.

E inflatie de continut online iar acesta a ajuns valoreze mai putin decat ambalajele de plastic care mai devreme sau mai tarziu ajung sa sufoce gropile de gunoi. Oamenii nu se mai uita la postarile altora asa cum ignora ceva de pe marginea strazii, indiferent daca acel ceva este un ambalaj de plastic sau o floare.

Asa funtioneaza internetul in ziua de azi, ca o imensa scena plina de oratori, actori cantareti si alti creatori, dar fara public, ca o sala in care toata lumea vorbeste si se creeaza un vacarm si nimeni nu mai are rabdare sa asculte, ca un spectacol inversat unde marea masa de oameni e pe scena, iar in public sunt doar cativa, care se pot numara pe degete.

In ziua de azi ne este mult mai usor sa vorbim decat sa ascultam, ne este mult mai usor sa deversam dejectii verbale decat sa le inghitim pe ale altora, ne este mult mai usor sa producem continut decat sa asimilam. Ma gandeam ca in felul acesta vom ajunge intr-o zi sa platim pentru a posta si sa fim platiti pentru a citi sau a asculta ceea ce debiteaza altii. Poate doar asa s-ar putea echilibra situatia.

Mai sus este un desen despre social media si cum au reusit siturile de socializare sa schimbe internetul si lumea in care traim transformandu-ne pe toti in performeri pe o scena fara spectatori.