
Multi m-au intrebat de ce pictez femei si nu barbati, considerand ca o femeie ar trebui sa se uite doar la barbati, tot ce e in afara normei lor fiind „anormalitate” sau „pacat”. O fac pentru ca asa simt, pentru ca iubesc femeia cu frumusetea ei. Mereu am simtit asa si prin arta imi e cel mai usor sa exprim ceea ce simt

Mereu am admirat frumusetea feminina si mereu am iubit femeia in toata splendoarea ei si am curajul sa recunosc asta chiar daca asta ma condamna la o viata de caine, fiind marginalizata si respinsa de societatea noastra mult prea conservatoare. Mereu mi-am dorit sa cunosc o fata ca mine si tarziu am realizat ca ele exista dar tin capul plecat fiind zdrobite de homofobia din societate. Din pacate alte pictorite pe care le cunosc nu au curajul de a se manifesta liber nu doar in arta si desi se vede din picturile lor ca se simt atrase (si) de femei neaga vehement asta si neacceptarea propriei orientari sexuale se transforma in frustrare si frustrarea duce la homofobie, ca in cazul Marianei Calfa care ma streseaza cu postarile ei homofobe de pe facebook (Eu inca mai sper ca acela este un cont fals si nu e ea cea care debiteaza acele mizerii)

Inca de la 14 ani cand m-am indragostit de fata cu parul balai din poeziile lui Eminescu am inceput sa pictez idealul meu, imaginea celei pe care mi-o doresc alaturi si dorinta de a iubi si de a fi iubita imi da o enorma energie creatoare.
Dorinta, pictura fosforescenta inspirata din poezia lui Mihai Eminescu Un desen in creion pe care l-am facut ponind de la un desen datand din anul 2004 cand mi-am imaginat ca sunt eu in bratele muzei lui Eminescu si m-am desenat pe mine in locul poetului Dorinta, pictura acrilice pe panza
Pentru mine fiecare nud pe care il pictez e ceva special si dupa ce am desemnat sau am pictat o femeie superba imi place sa-mi admir creatia si sa-mi imaginez ca acea femeie e langa mine.