Este compusa din 2 panze de 50×70 si ma reperzinta. Este vorba despre tabloul meu avand ca subiect momentul in care zeita Afrodita da viata statuii Galateea, creatia, muza si marea iubire a sculptorului Pygmalion.

De ce zic ca ma reperzinta?  La fel ca si Pygmalion eu prin arta mea dau viata unui sentiment arzator construind propria Galatee, imaginea unei iubiri ideale la care nu pot ajunge desenata si pictata in mii si mii de chipuri. Doar prin creatia mea pot sa materializez acest sentiment dandu-i culoare si forma.

Probabil ca va plictisesc cu desenele si picturile mele si mai ales cu povestea lor dar imi doresc ca mesajul lor sa fie inteles pentru ca chiar si cele mai vechi, rudimentare simpliste si nereusite desene transmit ceva, fiind facute ca sa exprime ceea ce am simtit in momentul in care le-am facut, precum o fila de jurnal, acel dor imens, acel sentiment arzator si neinteles, speranta ca intr-o buna zi cineva va descoperi aceste desene si prin ele ma va descoperi pe mine.