Ieri, dupa 12 noaptea am luat o panza de 60×80 m-am apucat sa pictez un tablou in ulei inspirat din poezia Melodie povestita de Nichita Stanescu. Era foarte cald si nu puteam picta ziua. Azi am lasat tabloul la soare si in cateva oera s-a uscat. Asa imi imaginez eu „barbatul frumos”, infrumusetat de iubire din poezia lui Nichita Stanescu
Melodie povestitã
Dragostea pe care ti-o purtam pe-atunci facea din mine un barbat aproape frumos. Ma gindeam pina la orizont si chiar izbutisem sa ma gindesc pina la soare. Erai atit de subtire, si coama neagra ti-o lasai fluturata, pe umeri. Cind vorbeai, glasul tau ucidea fantome Si bataia inimii mele iti dadea ocol Ca o planeta ce-ntirzie... Acum, cind intimplarea binecuvintata mi te-a adus in cale, soarele meu se intuneca, si cerul si-arata stelele sticloase, ca sa ma gindesc incordat pina la stele !
