In mitologia greaca Psyche, zeita sufletului, o tanara de o frumusete care o eclipsa si pe Afrodita, s-a nascut muritoare dar a primit nemurirea de la Cupidon

Cele doua surori ale printesei Psyche s-au casatorit dar aceasta desi era admirata de barbati nu era ceruta in casatorie. Dupa ce a consultat oracolul din Delphi si a aflat de la Apollo ca aceasta ar urma sa se casatoreasca cu un monstru, tatal fetei a dus-o pe aceasta pe o stanca inalta. Psyche a incercat sa se arunce de pe acea stanca dar a fost salvata de zeul Zephyrus si dusa la palatul lui Eros. Pentru a ramane acolo Psyche trebuia sa nu vada niciodata chipul sotului ei si sa nu stie ca acesta este Eros. Psyche era indragostita de o fiinta enigmatica, fara forma si fara chip, ca in desenele mele inspirate de aceasta legenda si ca in poeziile scrise de diverse fete unde partenerul nu este descris si nici macar nu reiese din versuri ca ar fi barbat fiind o fiinta nedefinita, fara forma, fara culoare, fara chip si fara gen. Mereu m-am intrebat de ce multe fete in loc sa viseze la un „Fat Frumos” chipes si hipermasculin cum s-ar crede viseaza la ceva nedefinit care ar putea arata oricum si ar putea fi si o alta femeie. Ar fi posibil ca multe femei sa nu fie programate genetic sa se simta atrase doar de barbati dar societatea le impinge in directia asta. Casatoria monogama a fost inventata de societate, nu de natura, starea naturala spre care tind multi oameni fiind cea de poligamie, scopul fiind acela de a nu ramane barbati singuri si frustrati care se pot transforma in elemente rebele distructive si autodistructive, periculoase pentru societate (cand au neveste isi varsa ce e mai rau in ei pe acestea, femeia devenind un fel de paratrasnet pentru agresivitatea lor). Haremul cu mai multe femei in care femeia este indragostita atat de barbat cat si de alte femei din grup este mai aproape de forma naturala si din acest motiv multe femei sunt de fapt bisexuale.