Film de oscar in 1999 , American beauty m-a inspirat cand eram in liceu dar acum privesc cu alti ochi ceea ce atunci vizionam fara sa trec dincolo de frumusetea unei fete pusa in evidență de ploaia de petale de trandafir. Atunci imi doream sa fiu eu cea care o priveste in toata splendoarea ei, sa fiu alaturi de ea pe patul acoperit de petale de trandafir rosu, de culoarea pasiunii si sa ne iubim. Atunci aveam mai putini ani decat personajul din American beauty si imi doream langa mine o fata ca ea dar in film personajul era dorit nu de cineva de 15-16 ani ci de un barbat matur, insurat, tatal unei fete de 16 ani. Una e cand o fata de 15 ani este fascinata de frumusetea unei fete de 16 ani si isi doreste sa fie alaturi de ea pe un pat acoperit de petale de trandafir si alta e cand un barbat trecut bine de 40 de ani dezvolta o adevarata obsesie pentru o fata care este inca minora si putea sa-i fie fiica.

Ceea ce m-a inspirat este imaginea Angelei Hayes sub ploaia de petale de trandafir, singurul lucru frumos din acest film. Am făcut nenumărate desene si picturi pornind de la aceasta imagine incarcata de romantism si mereu m-am întrebat de ce creatiile inspirate de acest film nu au iesit bine, nu plac, nu trezesc emotii pozitive si multe dintre ele nu-mi plac nici mie acum cand le privesc.

• 

• 

• 

• 

• 

Acum dupa ani si ani realizez ca in spatele „frumusetii americane” se afla o poveste intunecata despre fanteziile bolnave ale unui tata care se simte atras din punct de vedere sexual de Angela Hayes, colega cu fiica sa Jane, o minora care ar fi putut sa-i fie fiica. Filmul prezinta o imagine sexualizata a unei minore si pune in centrul actiunii un personaj inclinat spre pedofilie, dispus sa molesteze o minora.

Nu inteleg de ce aceste aspecte au trecut neobservate si filmul nu a fost criticat atunci. Probabil ca s-a pierdut in multitudinea de produse culturale ale societii de atunci, o societate dominata de un libertinaj dus la extrem in care adolescentele erau frecvent prezentate ca un fel de obiecte sexuale iar atitudini ca ale lui Lester, personajul principal din American beauty, erau incurajate. Si la noi erau cei de la Taxi care incurajau barbatii sa claxoneze dupa fetele care merg la liceusi multi altii care promovau asemenea marlanii. Au trecut 20 de ani si comparativ cu ce a fost atunci noi suntem niste inegerasi. Multe lucruri s-au schimbat de atunci, unele in bine altele in rau, dar trebuie sa recunoastem ca din anumite puncte de vedere am progresat.

Abia acum inteleg de ce inspiratia din American beauty m-a dus pe cai gresite si niciodata nu a iesit ceva placut ochiului din aceste creatii. La nivel inconstient simteam ca nu e bine, ca e ceva in neregula cu acest film, ca nu e ceva de o frumusete sublima decat la suprafata iar sub masca „”frumusetii americane”” se ascundea uratenia caracterului infect al unui pedofil care a dezvoltat o adevarata obsestie pentru o adolescenta de varsta propriei fiice. Si pentru ca peisajul intunecat sa fie complet din film nu lipsesc nici drogurile.