Azi e prima zi de scoala. Imi aduc aminte cat m-a chinuit si pe mine scoala, cum m-am chinuit sa iau examenul de capacitate cu o nota mare, sa termin un liceu sa iau bacul si sa fac o facultate si un master. Pentru ce? ca sa ma lovesc de un zid in cariera mea, ca sa fiu la acelasi nivel cu cei care au 3 clase, sa am aceleasi oportunitati profesionale si acelasi nivel de salarizare. Cand dadeam examenul de capacitate toti cei din jurul meu ma speriau ca daca nu iau nota mare o sa ajung la o scoala profesionala ca si cum acela ar fi cel mai rau lucru posibil, ca sa constat mai tarziu ca cei care au facut scoli profesionale au mai multe sanse de angajare decat cei care au terminat liceul si au luat bacul, chiar si cu 10. Cine are doar bacul e un necalificat la fel ca si cei care nu au deloc scoala, nu recunoaste nimeni faptul ca tanarul ala a invatat matematici superioare si fizica cuantica in liceu. Imi pare rau ca nu mai e ca pe vremea bunicilor cand doar cu bacul un tanar se putea angaja ca profesor sau functionar de stat.

In ziua de azi pierdem 15-20 de ani din viata pe bancile scolii in speranta ca vom avea un viitor mai bun si dupa ce ajungem la aceeasi matura de care am fost invatati sa fugim regretam ca nu am invtat o meserie pe care sa o practicam in acest timp. Pentru ce? Ca sa ajungem in alte tari la cules capsuni si la alte munci necalificate pe care le puteam face si cu 7 clase? Nu mai vorbesc de faptul ca un gunoier sau o femeie de serviciu poate castiga mai mult decat un cercetator cu doctorat Din cauza asta nu mai vor elevii sa ia bacul, pentru ca sunt constienti de faptul ca cu sau fara el tot acolo raman, ca bacalaureatul in sine nu ofera nicio sansa in plus pe piata muncii. Si acum imi amintesc cat de fericita eram dupa ce luasem bacul si cat de putin a durat fericirea mea si cate sperante mi-am pus si in facultate si dupa ma trezesc ca salariul meu de biolog e mai mic decat salariul femeii care matura scara unui bloc sau salariul unui muncitor de pe santier.