Sunt perioade in viata noastra cand flacarile furiei ne macina din interior arzand in chackra plexului solar si ne certam cu tot ce misca in jurul nostru iar aura noastra facuta tandari inteapa precum tepii unui arici, precum ciobirile ascutite, indepartand oamenii din jurul nostru si deranjand chiar si animalele, cainii care ajung sa ne latre si alte animale care fie sperie de noi fie ne ataca. Focul acesta se intoarce impotriva noastra si avem tot felul de ghinioane, ne impiedicam la fiecare pas, scapam obiecte din mana, calcam exact in cuie sarme sau cioburi care ne ranesc sau traversam exact in momentul in care trece o masina care ne-ar putea lovi, ca si cum a cauta in mod inconstienta sa ne facem rau, ne accidentam, ne imbolnavim etc. Imi aduc aminte ca acum cativa ani eu si cu o prietena care facea bijuterii si mi-a dat si mie niste bijuterii cu cuart roz treceam prin aceleasi lucruri. Amandoua pierdeam bijuteriile cu cristale ne impiedicam la tot pasul si pateam tot felul de lucruri. Sirul ghinioanelor a contimuat pana cand ea s-a impiedicat de un stalp contra masinilor, a cazut pe strada si si-a rupt un os la piciorul stang, in zona genunchiului, exact unde am avut eu tumoarea cu celule gigant pe care am operat-o in 2001. Cei religiosi cred ca suntem posedati de demoni in timp ce stiinta oficiala neaga total aceste lucruri. Eu am fost la psiholog si mia zis doar ca ar fi bine sa nu-mi mai pese ca ma cert cu oamenii si sa am o parere mai buna despre propria persoana, cu alte cuvinte sa fiu mai egoista si mai orgolioasa si re rezolva totul. De unde vine furia asta? Cum reusim sa acumulam in noi atata energie malefica?

Mi-as dori sa aflu raspunsul la aceste intrebari dar deocamdata am putut doar sa exprim prin pictura ceea ce am simtit si eu in anumite perioade ale vietii mele