Dorinţa
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
Dorinta, pictura fosforescenta inspirata din poezia lui Mihai Eminescu Un desen in creion pe care l-am facut ponind de la un desen datand din anul 2004 cand mi-am imaginat ca sunt eu in bratele muzei lui Eminescu si m-am desenat pe mine in locul poetului Acum 10 ani m-am desenat pe mine in locul lui Mihai Eminescu in acest desen inspirat din poezia Dorinta, asa cum imi imaginam eu cand citeam poezia. Nu va uitati la greselile de anatormie. Eram pe la inceputuri Dorinta, inca un desen in creion inspirat din poezia lui Mihai Eminescu
Desenele de mai sus sunt diferite, fiind facute in diverse etape ale evolutiei mele artistice dar toate au ceva in comun, au fost inspirate de poezia Dorinta a lui Mihai Eminescu si s-au nascut dintr-un imens dor de iubire. Dupa cum am spus si in postarile anterioare poezia m-a facut sa ma indragostesc de muza balaie a poetului. Primele dateaza de pe vremea cand nu aveam nici macar 14 ani, iar cele mai noi au fost pictate acum cativa ani si sunt deja vandute. Cea mai nopua lucrare din serie este in Italia