Moartea lui Razvan Ciobanu m-a socat profund. Nu l-am cunoscut personal dar asa cum cunosc alti designeri as fi putut ajunge sa-l cunosc si pe el.

Azi am simtit nevoia sa-i aduc un ultim omagiu designerului prin desenul in creion de mai sus si in acelasi timp sa subliniez si un aspect important, o problema reala si posibil ceea ce i-a adus sfarsitul: consumul de droguri. Ca designerul consuma substante halucinogene se stie . Nu se vorbeste despre amploarea pe care a luat-o fenomenul in societatea noastra. Asta e doar varful iceberguui. Am cunoscut foarte multi tineri care consumau droguri. MI-am pierdut o multime de prieteni si chiar si o iubita din cauza drogurilor.

In 2013 am cunoscut o femeie din Constanta, din generatia lui Razvan Ciobanu, si si acum imi aduc aminte cum tremura cand intra in sevraj si cum era sa moara in pat langa mine dupa ce luase tramadol . Nu mai respira si eu o tineam in brate si plangeam si cand si-a revenit a inceput sa-mi povesteasca ca vedea sange pereti si fantome. Mult timp am refuzat sa cred ca e adevarat si am avut un soc cand am aflat adevarul si mi-au confirmat si altii. Atunci am terminat-o cu ea si nu mai stiu nici macar daca mai traieste sau nu. Tremuram toata si ma gandeam cu groaza la ceea ce facea ea si din cauza asta nu m-am mai putut apropia de nimeni timp de 4 ani. Abia cand mi-am facut analizele si am aflat ca sunt curata si nu am luat HIV sau vreo alta boala de la ea m-am linistit.

Si ea si Razvan Ciobanu au fost adolescenti cand a venit relvolutia si s-au deschis granitele pentru orice, inclusiv pentru droguri care nu intrau pe teritoriul tarii noastre pe vremea regimului Ceausescu. Adolescenta e perioada cea mai vulnerabila, perioada cand tinerii se pot apuca de tigari, alcool si droguri iar faptul ca marea „liberate” a anilor 90 i-a prins pe ei imaturi si receptivi la orice a jucat un rol crucial.

Eu am mai cunoscut si alte femei in afara de ea dar toate m-au dezamagit cu viciile lor. Ba fumau tigara dupa tigara, ba consumau alcoolul ca pe apa, ba luau substante dubioase. Recent am cunoscut o fata care credeam ca nu e chiar asa. Eram fericita ca nu fumeaza dar am descoperit ca consuma alcool aproape zilnic si in putinele zile in care nu consuma era foarte nelinistita si ii placea sa piarda timpul si banii la pacanele, fiind pasionata de jocurile de noroc.

Nu vreau sa sune homofob dar aproape toate tipele gay pe care le-am cunoscut aveau o problema grava cu viciile si problema asta afecteaza ca un cancer intreaga comunitate, dandu-le apa la moara conservatorlor homofobi carora le este usor sa zica ca „toti homosexualii se drogheaza” si ca e vorba doar de „un stil de viata pacatos si vicios”. Comunitatea LGBT este vulnerabila la consumul de droguri, fiind vanata de mafiotii care la urma urmei fac un adevrat razboi cu ajutorul drogurilor, un razboi impotriva mai multor categorii sociale, un razboi impotriva oamenilor liberi si lipsiti de prejudecati, un razboi impotriva artistilor, un razboi impotriva celor care sunt diferiti, un razboi din care castiga tot tabara consrvatoare si antidemocratica, ucigand incet incet elementele progresiste. Daca nu ar exista atata coruptie pana la nivel inalt si daca nu s-ar face cu voia unor politicieni care gandesc fascist si chiar se bucura ca drogurile distrug elementele care altfel ar putea deveni rebele, traficul de droguri ar putea fi starpit relativ usor cu tehnologia din ziua de azi.

Nu stiu cine a invatat-o pe fost mea iubita la droguri asa cum nu stiu nici cine i-a dat lui Razvan Ciobanu dar cineva le-a facut acest rau. Nimeni nu se apuca de asa ceva singur, din propria initiativa, sunt traficantii care se infiltreaza si il invata. Explicatia ca oamenii sunt nefericiti din cauza discriminarii nu e suficienta si cateodata e total pe langa realitate. Sunt atatea persoane cu handicap, oameni care au pierdut casa intr-o inuntatie sau intr-un incendiu si oameni care sunt bolnavi de cancer si au motive mult mai mari de nefericire si nu se apuca de droguri. Daca e sa o luam dupa logica asta ar fi insemnat ca eu ar fi trebuit sa ma apuc de fumat, nu doar de tutun, si sa consum de toate, inclusiv heroina, cand eram cu tumoarea de la picior in 2001.

As fi preferat sa nu ajung sa scriu randurile astea si in sinea mea inca mai sper sa cunosc o tipa care nu bea alcoolul ca pe apa, nu-si fute aiurea tot timpul si toti banii la jocuri de noroc, nu fumeaza si nu se drogheaza, asa cum inca mai sper ca exista oameni interii care muncesc, sunt modele demne de urmat, si pot spala imaginea si asa sifonata a comunitatii, nu doar betivi drogati si oameni plini de vicii.

Acum sa reveim la designerul mort ca am divagat prea mult

Ca era discriminat era adevarat. Pierduse totul. Cariera lui era pe butuci, ramasese singur si falit si avea nenumarate motive sa intre in depresie. Nu a avut nici cel mai mic sprijin din partea unei societati mult prea conservatoare care il judeca si dupa moarte, iar unii dintre e in timp ce pozeaza in mari crestini „plini de iubire” se bucura de moartea lui doar pentru ca nu era ca ei. E adevarat ca a suferit foarte mult dar nu ar fi trebuit sa ajunga sa-si dea singur lovitura de gratie consumand droguri.

In mana lui Razvan Ciobanu am desenat o seringa, o seringa cu substante interzise.

Dupa ce l-am desenat pe Razvan Ciobanu, privind foaia am simtit ca lipseste ceva si parca am vazut in spatiul gol de langa acesta umbra unui barbat brunet, ras in cap, cu nasul mare, coroiat si cu putina mustata. Am desenat si portretul acelui barbat, asa cum l-am vizualizat pe foaia alba.