Ieri am trecut prin parcul Tineretului si am vazut o pictura facuta de un copil cu autism la unul dintre corturile de la ONGFest. Desi la prima vedere parea o mazgaleala pictura era foarte interesanta ca idee avand mai multe intelesuri ascunse. Si pornind de la aceasta creatie am facut pictura in acuarela de mai sus.

Aceasta este pictura de care vorbesc, o pictura in care am vazut mai mult decat o vaza cu flori (ceea ce probabil ca a vrut copilul sa reprezinte in mod constient). In aceasta pictura am vazut niste structuri biologice semitransparente ce seamana cu niste alge marine ce amintesc vag si de niste figuri umane cu mainile in sus asemanatoare cu ce desenam eu pe la 14 ani, niste figuri umane care parca isi flutura mainile prin aer si striga ca sa fie vazute, ca sa fie gasite, ca sa fie iubite, dintr-o nevoie impreioasa de atentie si iubire, ceea ce indica faptul ca acest copil s-a simtit singur sau neglijat cand a facut pictura.