luna

Aceasta este o alta gratie ce se înalta mlădioasa in lumina lunii pe care am desenat-o azi folosind aceleași banale pixuri, unul albastru, unul roșu. Acesta este cel mai nou desen prin care am pus pe hârtie imaginea angelica a unui ideal de frumusețe feminina. De cate ori privesc acest desen îmi doresc sa o țin in brațe si sa zburam împreuna. Am mai făcut un desen pe tema asta când eram in liceu dar acum am realizat mult mai bine detaliile anatomice, precum si aspectul lunii.

Prin ambele desene am încercat sa redau zborul ei grațios. Am asociat-o cu luna așa cum făcea si Mihai Eminescu in multele lui poezii in care vorbea despre acea fata cu parul de aur si luna era un element nelipsit, luna fiind unul dintre simbolurile feminine. Si in desenele mele e același ideal feminin, aceeași tanara cu parul de aur despre care scria si Eminescu

 

Un ideal de feminitate, desen in pix

Pentru realizarea acestui desen am folosit un banal pix si un creion roz. EA este idealul meu de feminitate: tanara, frumoasa, suava, cu pielea de un alb luminos si parul negru strălucind in lumina lunii(luna fiind unul dintre simbolurile femitatii). Ea este fata pe care am întâlnit-o de atâtea ori in visele mele, fata aceea inaltuta si subțirica cu parul lung si negru, pielea alba si ochii albaștrii care prefera sa îmbrace in haine in culori deschise, mai ales in alb sau roz. Pe la 15-16 ani o visam foarte des si in unele dintre visele mele o chema Simona. Am realizat acest desen ieri cu gândul la ea, fata de o frumusețe ireala pe care doar in vise am întâlnit-o. Si acum parca o vad, suava si frumoasa precum florile albe de cireș, cu o cununa de flori albe si stele in parul ei negru ca noaptea si as vrea sa fiu langa ea in apa cristalina printre florile de nufăr si sa simt sărutul ei ca o ploaie de vara intr-un desert.

Selene

Am realizat acest desen in pix si creioane colorate încercând sa pun pe hârtie aceeași imagine minunata a unei tinere fete pe care Eminescu o descria in poezia „Crăiasa din povesti” si despre care Sappho zicea intr-o poezie care din păcate nu s-a păstrat in întregime ca prin frumusețea ei eclipsează strălucirea lunii si a stelelor.

Ea este eternul feminin, un ideal de feminitate si frumusețe, o tanara cu pielea alba precum zăpada si parul blond peste care petalele roșii de trandafir cad sub forma de ploaie. Ea paseste atât de ușor cu vârful piciorului ei fin pe oglinda apei ce strălucește in lumina argintie a luni, luna fiind considerata unul dintre simbolurile feminității.

383640747_3ba9e22994_o

Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?

>

383640747_3ba9e22994_o

Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?