Cancerul, eterna tema de cercetare

Am urmarit si eu gala cercetarii, unde premiile au mers catre cercetari in domeniul cancerului. Se fac mereu cercetari pe aceasta tema dar problema nu e nici pe departe rezolvata si parca batem pasul pe loc cu aceste cercetari care ocolesc exact intrbarea esentiala:

DE CE a crescut atat de mult numarul cazurilor de cancer?

De ce nu s-au gasit mumii cu tumori canceroase in Egipt?

De ce nici macar pe vremea cand scria Eminescu poezii nu se murea de cancer desi se murea de dropica, tuberculoza si alte boli?

Pana in epoca industriala cancerul era o boala rara.

Oamenii din vechime nu fumau (cu exceptia celor din America de Sud unde totusi s-au gasit cateva mumii cu cancer), traiau intr-un mediu curat, nu intr-un mediu poluat cum traim noi, si nu erau expusi la radiatii mutgene, iar in acele timpuri nici virusurile oncogene cum este HPV nu circulau cum circula acum. In secolul 20 mediul a devenit din ce in ce mai poluat, inclusiv cu substante radioactive, si fumatul a fost promovat in mod agresiv, la fel ca si obiceiul de a ne expune la ultraviolete pentru a avea o piele bronzata.

Acum ne intrebam de ce se imbolnavesc atat de multi oameni de cancer, inclusiv copii, dupa ce zeci de ani ne-am batut joc de planeta si de sanatatea publica.

Oare nu am avea nevoie si de mai multe cercetari pentru mediu, pe langa cercetarile pentru cancer pentru a rezolva aceasta problema lucrand mai ales pe partea de preventie?

Este un subiect dureros pentru mine pentru ca am avut rude care au murit de cancer. Anul trecut unchiul meu care fuma foarte mult a murit de cancer la plaman. E straniu ca in 2019, cand nu stiam ca are cancer, simteam o teama cumplita de cancer si ma gandeam la ce e mai rau. In ace perioada am desenat un fumator cu cancer la plaman, pur si simplu mi-a venit aceasta imagine in minte, si niste celule canceroase pe car dupa ce le-am desenat si leam pictat am descoperit ca seamana cu cancerul pulmonar cu celule mici, exact ce a avut el.

Publicat de

Ma numesc Corina Chirila si obisnuiesc sa desenez si sa pictez de cand aveam 13-14 ani.Nu am facut niciodata studii de specialitate si am ales un alt drum in viata mea profesionala dar pentru mine pictura va ramane cea mai placuta modalitate de petrecere a timpului liber si cel mai frumos mod in care eu imi exprim cele mai profunde trairi. Imi place sa astern pe carton, hartie, panza toate sentimentele mele, toate dorintele si fanteziile mele, toate lucrurile la care aspir dar nu pot sa ajung, toate lucrurile la care pot doar sa visez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s