Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.

Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!… O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale,
Căci tu – tu eşti el.

Aceste versuri semnate Mihai Eminescu m-au inspirat sa fac inca o pictura fluorescenta, dupa ce, acum cativa ani, am realizat desenul in creion de mai jos.

In versurile sale Eminescu vorbeste despre iubirea pierduta, copila cui parul de aur din Ipotesti, ea fiind ingerul pazitor