Ca in fiecare luna, in perioada aia cand ma tavalesc pe jos de dureri si imi pare rau ca nu m-am nascut baiat, durerea de uter nu mi-a dat pace dar in ciuda durerii am gasit in mine forta creatoare si am dat forma si culoare unei zeite a fertilitatii.

Suntem femei si cateodata feminitatea inseamna durere, de la banala durere menstruala pe care toate o simtim in fiecare luna pana la durerile facerii.

Doar noi femeile stim cum stam chircite si ne tavalim pe jos de dureri in fiecare luna. Doar noi stim prin ce dureri trece o mama cand naste. Nu mai vorbesc de problemele si complicatiile care apar pe parcursul sarcinii. Cateodata sunt invidioasa pe gaina mea care face oua si cloceste si nu trece prin chinurile sarcinii si ale nasterii. Specia noastra are o mare problema cu reproducerea. Ne reproducem greu si cu multe riscuri si din acest motiv, spre deosebire de femelele altor specii, cele mai multe femei ar avea probleme grave sau ar putea sa si moara la nastere in absenta asistentei medicale, cum se intampla acum 6000 de ani, cand majoritatea femeilor mureau pana la 30 de ani, in cele mai multe cazuri fiind vorba de complicatii post partum. Pantecul da viata dar si durere si asta e ceea ce am vrut sa redau prin aceasta pictura, sacrificiul femeii, flacara unei noi vieti ce o mistuie din interior, Ea se sacrifica, isi sacrifica corpul, isi sacrifica frumusetea, isi sacrifica cariera, isi sacrifica timpul liber renuntand la ceea ce ii place pentru a da viata unui copil.

Am facut aceasta pictura cu gandul la o prietena care provenea dintr-o familie foarte religioasa si a murit incercand sa faca un copil, din cauza unor complicatii aparute in timpul sarcinii, si la prietenele mele care au pierdut sarcini. Nimic nu e mai groaznic decat sa ajungi la spital cu un copil mort in tine si sa ajungi si tu la un pas de moarte, cum a patit una dintre prietenele mele. La ea si la drama prin care a trecut m-am gandit in timp ce pictam zeita