Grecii o aveau pe Artemis, romanii o aveau pe Diana iar dacii o aveau pe Bendis, zeita fecioara a vanatorii si a padurilor sora lui Apollo (Gebelezis la daci) insotita de un alai de nimfe fecioare (pleiadele din mitologia greaca, ielele din traditia populara romaneasca). In timp ce mitologia greaca si romana s-a pastrat pana in ziua de azi, cultul dacic al acestei zeite a ramas doar in traditia populara sub forma povestilor despre iele care pedepsesc toti barbatii care indraznesc sa le priveasca asa cum Actaeon a fost pedepsit si transformat in cerb. Dacii nu au lasat prea multe texte scrise dar au lasat urme adanci in obiceiurile si credintele populare. Din pacate multe lucruri s-au si pierdut odata cu crestinarea fiind incompatibile cu dogma crestina care nu accepta zeitele neacceptand ideea de egalitate intre femei si barbati. Dupa crestinaea poporului roman nimfele padurilor au fost demonizate, asociate cu magia neagra si oamenii au ajuns sa nu le mai pomeneasca nici macar numele, cuvantul „iele” provenind de la ele, erau doar „ele” cele nedemne de a fi numite.

Dragaica sau noaptea de sanziene era una dintre cele doua mari sarbatori ale poporului dac, alaturi de sarbatoarea nasterii zeului soare din timpul solstitiului de iarna, ignatul . Numele de sanziene provine de la sfanta Diana, zeita sarbatorita de stramosii nostri in aceasta perioada.

Eu am facut mai multe lucrari care au avut ca sursa de inspiratie legenda straveche a ielelor, ce mai moua fiin o pictura despre zeita Bendis sau sfanta Diana purtand o cununa de flori de sanziene pe care am realizat-o ieri