Daci aveau 2 mari sarbatori in calendarul lor, ignatul, sau sarbatorile solstitiului de iarna prin care era marcata nasterea zeului soare si inceputul unui nou ciclu al naturii, sarbatoare preluata si deturnata de crestini, si sarbatorile de vara care au ramas in traditia populara sub forma de dragaica sau sanziene dar a existat si o sarbatoare a rusalcelor care succeda mosii de vara (moment pe care dacii il inchinau mortilor) si preceda dragaica si a fost si ea deturnata de crestini si transformata in rusaliile din ziua de azi. prin eliminarea elementelor legate de cultul feminitatii.

Aceste picturi au ca tema dansul solar al ielelor sau al rusalcelor, hora pe care acestea o jucau in perioada solstitiului de vara, ielele fiind ceea ce ne-a ramas in traditia populara dintr- straveche legenda tracica conform careia acestea ar fi fost fiicele zeitei lunii, un corespondent dacic al zeitei Artemis din mitologia greaca sau Diana la romani, protectoarea amazoanelor, probabil zeita Bendis, zeitate sarbatorita in fiecare an in perioada solstitiului de vara. Dupa cum am zis si in postarile anterioare este posibil ca sanzienele noastre sa fi fost un corespondent dacic al pleiadelor din mitologia greaca, nimfele din alaiul zeitei Artemis, zeita fecioara a vanatorii, a padurilor si a vietii salbatice, asociata cu luna, iar rusalcele sau ielele sa fi fost ceva inrudit, toate facand parte dintr-un cult al feminitatii, al naturii salbatice sar si al recoltei si al fertilitatii.

Ielele sau rusalcele, cele 3 surori, au ramas in folclor cu numele Savatina, Margalina si Rujalina. Conform legendelor ele erau insotite de un alai de vrajitoare. E posibil ca inainte ca crestinismul sa demonizeze si sa murdareasca toate zeitatile precrestine acestea sa fi fost niste nimfe ale padurii La fel ca si in cazul legendei lui Actaeon care a fost transformat in cerb, ielele, cele 3 zeite fecioare, aveau puterea de a poci toti barbatii care indraneau sa le priveasca