Acest desen este urat, recunosc, urat ca si gandurile mele de acum. Ma gandesc numai la moarte, la pierderea celor apropiati.

Vine o vreme in viata cand cei car ne-au dat viata si ne-au crescut imbatranesc, se imbolnavesc si in cele din urma ne parasesc iar noi ramanem singuri in cruda lupta pentru supravietuire. Cand suntem foarte tineri nu ne gandim la acele zile intunecate din viitorul nostru si vedem altfel viata dar timpul trece pierderea parintilor este inevitabila.

Am desenat mormantul de mai sus fiind ingrijorata pentru sanatatea parintilor mei si temandu-ma ca acest moment dureros se apropie. Sper sa nu fie o premonitie. Acum cateva zile am visat un corb negru insotit de un porumbel cenusiu la fereastra tatalui meu, iar tata tot viseaza gropi si pantofi pe masa si crede ca acesta este un semn rau. El o leaga de hernia pe care o are si care ma sperie si pe mine pentru ca bunicul meu a facut ocluzie intestinala si a murit dupa o operatie de hernie

Si mama are o serie de problemele de santate, boli cronice care se agrveaza pe zi ce trece, alzeimer, tulburari neurologice si o serie de sechele ramase dupa pneumonia din 2007 cand a stat o luna in coma si toti ne tememeam ca o sa moara.

Ma deprima sa vad numai boala si suferinta in jurul meu si ma tem cel mai rau de momentul in care ei vor muri iar eu voi ramane singura pe lume.