Sappho a scris nenumarate poezii prin care si-a exprimat propriile sentimente, poezii sensibile despre frumusetea regasita in arta, despre feminitate, gratie si iubire dar si despre tristetea lasata in urma de o despartire inevitabila, cum e pozia mai jos, adresata unei fete care a trebuit sa plece impotriva vointei ei.

Despartirea a fost dureroasa atat pentru tnara fata, care, la fel ca si multe alte femei din istorie, nu avea puterea de a decide in ce ce priveste propria viata, fiind obligata de societatea androcentrica sa faca lucruri pe care nu si-ar fi dorit sa le faca, cat si pentru Sappho care inca din prime versuri afirma ca vrea sa moara, fiind devastata de durere si neputincioasa in fata sortii impuse, neputand sa faca nimic pentru a tine aceasta fata langa ea.

Fiind inspirata de aceasta poezie trista am facut pictura de mai sus

Nu am mai primit niciun cuvant de la ea

Sincer as fi vrut sa mor
Când a plecat, ea a plâns
o treaba buna; ea mi-a spus, „Aceasta despărțire trebuie să fie
îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. „

I-am spus, „Du-te, și să fie fericita
dar nu uita (stii
bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

„Dacă vei uita, gandeste-te
la darurile noastre catre Aphrodita
și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

„toate diademele violet,
bobocii de trandafir împletiti, mărarul și
șofranul încolăcite în jurul gâtului tau tanar

„mir turnat pe cap
și rogojini moi pe care fetele au
tot ce si-au dorit alături de ele

„în timp ce nicio voce nu a cantat
in coruri ca ale noastre,
niciun copac nu inflorea primăvara fără cântec …